A avut loc cel mai mare faliment din istorie şi lumea se bucură. Cele două mari firme americane de… nici nu ştiu cum ar trebui definit obiectul de activitate oficial – un fel de saltea groasă care are rolul să funcţioneze ca amortizor între escrocheriile bancare de pe piaţa imobiliară şi public – au fost trecute sub controlul statului. Valoarea acţiunilor lor tinde spre zero. Guvernul federal va deturna 200 de miliarde de dolari, pentru început, şi-i va arunca pentru a încetini evoluţia celei mai mari crize economice, provocată chiar de către acest tip de firme, speculaţii şi „manageri”. În acelaşi timp, banii respectivi, care vor fi tipăriţi de isărescul local, vor reduce valoarea reală a monedei americane şi toţi americanii vor contribui la „salvarea” celor două monstuozităţi. Pe lîngă cei care îşi pierd casele, pe lîngă falimentele băncilor mai slabe de ţîţînă (vor urma şi altele), pe lîngă prabuşirea (logică, altfel) pieţei imobiliare, care deţine o pondere importantă în „creşterea” economică, acum toţi fraierii de contribuabili vor cotiza pentru ca să acopere gaura. Boierii şi-au tras profitul masiv, ani de zile, acum proştii plătesc.

Îi vom „ajuta” şi noi, n-am grijă, o parte din „efort” se va transfera, printr-o metodă sau alta, spre prostul comun din Europa şi de prin alte părţi. Unde, de altfel, se aplică aceeaşi oroare economică – vezi prăbuşirea pieţei imobiliare în Spania şi Marea Britanie şi criza asociată din domeniul bancar, denumită, mincinos, criza creditului. 

Demenţială este reacţia la anunţul prăbuşirii-preluare (de către buzunarul public) celor două „instituţii” tampon – Fannie Mae şi Freddie Mac (ce porecle cretine – „aici dorm banii dumneavoastră„, pe veci!). Bursele americane şi europene au reacţionat pozitiv! Logic, din punctul de vedere al marii finanţe, doar prostul de rînd a mai fost păcălit o dată şi ei pot continua cu business as usual. Oare? Pînă cind? Cîte războaie şi crize politice, umanitare sau ecologiste pot fi inventate pentru a abate atenţia de la cauza-cauzelor? Să înghit falsul entuziasm, să privesc rînjetul scremut afişat de maimuţoii de tip cnn, să-i aud cum bat apa în piuă pe toţi lefegii bancherilor este prea de tot.