Lehman Brothers out.

Merrill Lynch out (înghiţită înainte de a da faliment, chestie care pentru LB n-a reuşit).

Se pregăteşte AIG (va primi – din banul public – un balon de oxigen pentru ca să poată horcăi încă o vreme).

Alte 2 mari (nominalizate) stau la coadă.

De această dată bursa a luat-o în direcţia normală – brutal jos (cam 5% pierdere la bursele europene; la bursa londoneză, unde sînt listate multe bănci mari, acţiunile băncilor au scăzut cu 15-25%). S-a deschis şi bursa americană, dar nu mă uit. În definitiv, bursele se comportă ca o găină cu capul tăiat, se mişcă aiurea pînă se scurge sîngele. Bursa, ca modalitate de a investi cu o anumită raţiune, a fost demult deturnată de la rostul ei de către „marii jucători”, „investitorii” lui peşte prăjit.

Tartorul emblematic, isărescul isăreştilor, Greenspanul însuşi, a găvărit cam aşa: nu s-a mai văzut ca o criză financiară ca aceasta, care se întîlneşte o dată la 100 de ani, să nu aibă repercursiuni în economia reală. Ce-mi place chestia cu economia reală cînd mă gîndesc la toate speculaţiile absurde cu bani virtuali care au dus exact la criza actuală.

Speculanţii financiari deţin un păienjeniş global de reţele şi supuşi. Buboiul american a crăpat şi a început să se reverse, urmează restul planetei.

Falimentul modelului economic şi, poate, al sistemului a venit. Oare va folosi la ceva? În bine, vreau să spun.

Dacă nu… tic, toc, sîntem în 1929, spre apus. Iar nu am învăţat lecţia. Dormim liniştiţi, oriunde ne-am afla. Noapte bună, copii!

It’s a hard rain’s a-gonna fall.