Pe măsură ce se apropie data execuției statului, se repetă cu înverșunarea hoțului neprins schema care ne-a fost aplicată, sistematic, după 1989. Se supralicitează în rău. Dacă bandele hrebenciucice vor regionalizare baronială, bandele udemeriste vor scaune întărite maghiarofone, cu steme care te scuipă-n ochi, dacă tot au pus laba pe averi și pămînturi. Bandele civice vor reconfirmate veșnicele privilegii de paraziți și împing în față monstrul construit după chipul lor – puterea absolută „a judecătorilor” (cine știe, știe, restul să învețe). În alianță ciudată, pentru cine nu înțelege toleranța la îmbîrligare a acarienilor din așternut, cu bandele băsiste. Peste, între, dedesubt (bate-v-aș cu CNCD-ul la fund – să nu aud că nu vă place!) sînt trîntiți poponarii și frecuștețele de același sex, toți/toate în limbă după drepturi matrimoniale, cu țintă pe bieții copii de mîine, vai de capul lor și vai de sufletele noastre de lași. Cu o țîră, cît o negură veșnică, de anticreștinism, doar nu era România să recunoască rolul bisericii în istoria neamului după ce UEa a respins, cu ură, o simplă menționare a rolului creștinismului în istoria continentului.
În plus, se fac că se bat între ei usliștii cu băseștii, doar-doar se revigorează curentul antibăsist pentru a fi canalizat înspre participarea la votul sinucigaș, pentru națiune, din toamna ultimă. Cică băsismul se opune modificării, deci modificarea e bună, veniți, veniți, avem de toate și i-o tragem Băsescului din nou (!? care din nou ?).
Ponta s-a dus la papucul lui Merkel. Noi nu credeam că nu știe bine drumul.
Dintre rolul de pană sau de preș între nemți și ruși, pană făcută așchii (sau preș zdrențuit) în regiuni mai bine… nu scriu.
Ciudat de liber voi fi la iarnă. Fără țară, fără rețineri, fără frică. Întotdeauna mai e de pierdut cîte ceva, pragul de la care nu mai contează se atinge însă ceva mai devreme. Poate mă apuc de vizite pe la prietenii care îmi vor numai binele. Să li-l întorc.
La conu' Mişu 
„A sărit iepurele”
ESCALADAREA
Lumea nu tropăie pe loc de nerăbdare să se ducă la referendumul de regionalizare (de „revizuire a Constituţiei”), iar aiurelile care se tot adaugă de către comisia de revizuire fac mai improbabilă o validare a sa, chiar şi la un prag de 30%. Varianta falsificării cifrei de participare (ca în 2003) nu poate fi exclusă, dar s-ar face cu costuri şi riscuri mari. Acum are (cam) toată lumea net.
Anunţul lui Băsescu, de convocare al unui alt referendum, care l-ar repeta pe cel din 2009, mă duce cu gândul la un plan care să ducă la trecerea celui principal, de regionalizare. Fiindcă ăsta-i obiectivul „lor” real: regionalizarea !
Până acum, vedeam altfel scenariul. Scrisesem aici: „Un referendum de demitere, suprapus cu cel de revizuire a Constituţiei, ar aduce mai multă lume la vot, mărind şansele de validare a celui constituţional (care ar include şi regionalizarea). Altfel, variantele ar fi invalidarea sau falsificarea cifrei de participare, ca la cel din 2003.”
Vorba lui Conu’ Mişu („Supralicitarea”): „În plus, se fac că se bat între ei usliștii cu băseștii, doar-doar se revigorează curentul antibăsist pentru a fi canalizat înspre participarea la votul sinucigaș, pentru națiune, din toamna ultimă. Cică băsismul se opune modificării, deci modificarea e bună, veniți, veniți, avem de toate și i-o tragem Băsescului din nou (!? care din nou ?).”
http://riddickro.blogspot.ro/2013/06/escaladarea.html
Eu zic să nu ne amăgim. Se poate fura și minți, fără limite se pare. Iar cînd, aproape miraculos, nu le iese schema, se înverșunează, mai încearcă o dată și încă. Dacă au vreo calitate globaliștii aceasta e perseverența. „Sfîrșitul istoriei” nu a venit însă, iar doința lor de a-l decreta, doar-doar lumea va pleca definitiv capul, e doar un semn de slăbiciune.
Nu se poate să le iasă lor, acestor nemernici chiar toate, iar nouă doar ochii !
De rămas de fiecare dată cu ei în soare !
mai sunt şi gloanţe pe lumea asta !
Şi pentru a-i linişti, nici nu-i nevoie de multe [!
Dacă începi de unde trebuie !
O fac ei pe vitejii, dar le sună fecala-n chiloţi 😉