Peste ani, cînd lumea va simți nevoia să așeze povestea într-o cronologie accesibilă, reducționistă poate, dar cu valoare de simbol, ziua în care prima rachetă de croazieră americană va exploda în Siria va reprezenta, cu mare probabilitate, data oficială a începerii celui de-al treilea război mondial, în varianta sa fierbinte, posibil atît de fierbinte încît se vor topi stîncile.
Am mai avea, cel mult, două săptămîni de belle epoque. Să ne hăhăim fără griji, așadar !
US, Britain and France Agree to Attack Syria Within Two Weeks
La conu' Mişu 
Este de acum iminent atacul acestor descreieraţi, duşi de nas de acel şoricel (Israel) !
Altfel nu mai pot ascunde falimentul iminent al unei ţări distruse de o mână de evrei care au pus mâna pe toată conducerea Americii !
Dacă acolo se poate, la noi ce pretenţii să mai avem ?!
Cred că îi este destul de limpede oricui (cine vrea să analizeze fără patimă) rolul Israelului în stîrnirea tornadei din Orientul arab. La fel, influența asupra conducerii politice americane (pentru cățeii europeni, foste imperii, doar scîrba!) prin multe pîrghii, dar mai ales prin infiltrarea multipartinică și multistrat numită neoconservatorism, e un dat.
Problema cu reconfigurarea geopolitică din Orientul apropiat stă însă în scopul ei limitat. Strategic, chiar cu un Iran captiv în lagărul occidental, rivalitatea pentru controlul planetei rămîne acolo, forțele principale rămîn aceleași. SUA + peninsula ueistă nu pot domina planeta în ciuda celorlalți mari. Modelul globalist transnațional nu poate distruge statele dacă elita ubermensch-ilor de mîine nu va cuprinde o halcă zdravănă (și cu putere de decizie) asiatică. Stăpînii de azi nu pot concepe să împartă puterea cu nimeni.
Așa că eu văd disperare la lucru aici, dincolo de nebunia sinucigașă a unui Bibi & company. O nebunie distructivă a acoperit și occidentul de mai multă vreme, iar acum, pe fondul prăbușirii sociale, culturale și economice, că decreștinarea s-a cam încheiat, cu arma supremă a terorismului financiar pe cale de a face fîs, le-a mai rămas doar superioritatea militară. Pe care liderii nebuni simt nevoia să o folosească, ca un gigant orb care azvîrle cîte un pumn în văzduh, doar, doar. De unde și opoziția, tot mai clară, oricît capac i se pune, din sînul aparatului militar și de securitate care vede cum cancerul ce a invadat mintea occidentului pune în pericol întreg sistemul, sistemul lor, în definitiv.
Israelul de azi e un mit. Cu sau fără arme nucleare, cu sau fără „adevărata variantă Samson” (șantajul cu distrugerea Europei, dacă nu joacă după cum cîntă bibifonii), cu sau fără sprijin nelimitat din partea finanței evreiești, singurul său rol important e de unealtă, mijloc, pretext într-un joc mai mare. Ce cred sau ce vor evreii în legătură cu Israelul are o importanță mică față de forțele demografice, economice sau chiar militare din marele joc. Poate că Israelocentrismul care ne-a fost indus reprezintă cea mai mare reușită a unei operațiuni de alterare a percepției. Evident, e posibil să ni se tragă sfîrșitul de aici. Nu-i bai, rămîne loc pentru alții, nu?
Cred ca se va intampla mai repede de 2 saptamani.Chiar maine,poimaine cel tarziu.
Poate că nu. Nu știm pe ce se bazează în legătură cu rușii. Dacă au ok-ul lor, nu e grabă. Dacă nu-l au, ce-i fierbe?
Unii zic că vor să acopere dezastrul produs de scandalul Snowden. Dar dacă e doar venirea toamnei, cu anunțurile grele din plan economic și financiar? Dacă se apropie ceva atît de grav în plan economic încît au dat în bîlbîială. Poate îi vor opri la timp unii din interior, pentru că nu vor rezolva nimic cu asasinarea deplină a Siriei.
Dar, deocamdată, propaganda pregătește de zor (cam precipitat, după mine) acceptarea atacului de către… popor. Păcat. Se pare, după cum scheaună așa-zișii reprezentanți ai națiunii române, că vom fi asociați, din nou, unei crime majore, cum este cea a războiului de agresiune.
http://www.reuters.com/article/2013/08/27/us-syria-crisis-strike-timing-idUSBRE97Q0GY20130827?feedType=RSS&feedName=topNews&utm_source=dlvr.it&utm_medium=twitter&dlvrit=992637