Mă scald în povețe despre responsabilitate, despre modul civilizat de a aborda problemele, despre cît de important e dialogul și ce frumoasă e respectarea legii, despre cum numai prin dezbatere rodnică și cu bună credință se poate ajunge la soluții corecte.

În vremea asta, de 23 de ani, nația mea e distrusă cu metodă, neamul meu e umilit constant, poporul meu e ucis lent.

Bolborosește o răbdare filozofică în mine. O resemnare clocotitoare testează rezistența recipientului în care se distilează toate biruințele comportamentului civilizat, democratic.

Cu alte cuvinte, mor de plăcere. Evident, sînt beat de recunoștință față de toți cei ce îmi produc această plăcere democratică și îi iubesc f. f. mult pe străini, cu deosebire pe cei din, cum li se spune… democrațiile consolidate. Mai am puțin și renunț la mîncare în această beatitudine orgasmică.

Aproape pe orice site intru, mi se bagă sub ochi un plătit „DA pentru Roșia Montană”. Sigur că da, veniți, vă semnez petiția cu celeritate, numai un pic, cît să-mi scuip în palme înainte de a înșfăca unealta pentru scris.