Extremiști peste tot. Scot capul tot mai des, atentează, blochează, stresează și nu vor, deloc-deloc, locuri de muncă pentru localnicii „amărîți” (alo, premierule, cel mai sărac cetățean al țării ăsteia îți e stăpîn, amărîtule!).

Vine dumnealui și amenință. Nu pe cei cîțiva mai dubioși, probabil puși cu treabă ca să-i ridice mingea la fileu premierului. Nu, pe noi, cei ce nu dorim să mai fim jefuiți de străinii a căror aroganță e păzită cu proprii noștri jandarmi, de către aceiași străini cărora le linge tălpile premierul României și ceata guvernamentală. Actualmente Ponta + USL, ieri erau alții și… aceiași.

Lucrează la intimidare. În parte, face show pentru a se gudura anticipat pe lîngă marele licurici. Vrea puterea, nu-mi e clar nici de ce nici în ce calitate. Probabil nici el nu știe, probabil există o logică internă a ștabilor de partid care le pare valabilă în universul lor limitat. Mă rog. Dacă nu avem ce face putem spera că, după ce va pupa papucul și își va cumpăra firmanul cu promisiuni de liber la spoliere, se va întoarce și va proceda ca Mihai Viteazul, „rezolvîndu-i” pe creditori. Dacă nu avem ce face. Între Mihai și prezent am trecut prin fanarioți și alți hoți, așa că…

Partea foarte proastă cu amenințările, după cum se constată din istorie, e că se materializează. Întîi dai din gură, pe urmă te înverșunezi și la un moment dat treci Rubiconul. Cînd ameninți cu violența în calitate de responsabil politic, cu atît mai mult cînd amenințarea are un caracter general, nu aperi statul ci pregătești justificarea represiunii. Împotriva manifestărilor violente există legi, să se aplice conform textului scris. „Extremiști” devin toți indezirabilii unui regim, cei care se opun porcăriilor acestuia și au curajul opiniei lor. Cu cît mai corupt și mai nelegitim un regim, cu atît mai liber în a eticheta și pe urmă în a pedepsi orice „extremist”.

Nu da drumul provocatorilor ca pretext pentru a asmuți arnăuții, premierule. Ai grijă, nici măcar nu sînt albanezi.