Falimentul SUA, în toate planurile, capătă o dimensiune tragi-comică în România.

De multă vreme, felia de diplomație americană pentru România, licitată cînd se distribuie tortul diplomatic pe acolo, a fost cîștigată sistematic de aceeași gașcă de interese, interese materiale foarte clare. Bucata de CIA de pe aici, din lene sau în cîrdășie cu pseudo-diplomații (cu mici excepții), în general juca în rezonanță cu poftele găștii, strategic prost, dar profitabil pentru unii, în așa fel încît în România băștinașii să nu apuce să închege ceva, să nu construiască pe baze solide. Măcar ne lăsau întregi, gășcarii nefiind preocupați de obsesii „istorice” sau de „spațiu vital”, un Lantos sau un Soros nefiind atît de foarte puri precum suporterii de hochei din depresiuni.

Cu declinul izbindu-i peste ochi, pe o planetă prea întinsă pentru o armată fără economie, fără bunăstare și fără credibilitate în spate, franciza americanilor pare să se fi transformat în arendă. De nevoie, probabil. Dacă sub franciză trebuia păstrată forma, arendașul poate să facă cam ce vrea cu moșia. Arendașul cu chimirul ceva mai plin și cu mulți gărgăuni mustind în capul peste care, de cîteva generații, primește palme corective, pare să fie neamțul. Un neamț gata lăbărțat peste un continent greu de controlat de Napoleon, Hitler sau Stalin. Bine că s-au găsit madam Merkel & company. Explicația nu e nici completă și nici nu poate surprinde dinamica destul de rapidă, de potrivit se cam potrivește, însă.