Bine, NATO e umbrela și camuflajul, NATO e cel împins în față, NATO deține mijloacele.

Puciștii de la Kiev provoacă constant, absolut iresponsabil, dacă privești lucrurile doar prin prisma situației interne din Ucraina, evident împinși de la spate dacă lărgești cadrul. După anularea statutului limbilor regionale, acțiune care îi avea drept țintă evidentă pe ruși și influența lor asupra celorlalți vorbitori de rusă, acum se dorește înlocuirea caracterelor chirilice cu cele latine și, provocarea provocărilor, puciștii vor în NATO – probabil cea mai nefericită întărîtare a unui urs trezit brutal din hibernare.

Obama e un președinte slab. Deși a fost reales, o bună parte din administrația sa, ministerul de externe aproape integral, destui dintre cei implicați în securitatea națională, destui dintre membrii partidului său sînt agenții ideologici ai curentului neocon, un fel de stat în stat care nenorocește SUA și lumea de vreo două decenii. În cazul special al Rusiei și zonei Asiei centrale, Obama mai este tributar și grupului reprezentat de Z. Brzezinski, un tip extrem de influent, inclusiv prin ideile și teoriile sale, animat de un constant resentiment antirus.

După ce a enervat prin lipsa de entuziasm cu care a răspuns la cererile de intervenție directă din Libia, Siria și mai ales Iran, Obama, nu un înger de felul său, se trezește acum prins, legat prin multe constrîngeri interne, într-o situație de o gravitate extremă. Sînt convins că și-a dat acordul pentru implicarea operativilor SUA în Ucraina, însă modalitatea prin care oamenii acestora au preluat puterea (la Kiev cel puțin) și, mai ales, comportamentul puciștilor după aceea ies din normalitatea încercărilor frecvente (dacă se poate, se poate, dacă nu, nu pierdem mare lucru).

Rusia nu a trimis trupe în Ucraina, în afara celor pe care le avea în Crimeea, legal. Acolo, li s-or fi adăugat, posibil, unele fără însemne care se pretind forțe de apărare locale, dar există o bază consistentă de localnici doritori de a umple rîndurile, iar echipament bănuiesc că se găsește. Violențele de stradă din zonele unde și-au manifestat nemulțumirea cei anti-puci și/sau pro-Rusia, nu au ajuns nici la nivelul confruntărilor galeriilor de fotbal și, cu excepția Crimeea, nu se observă un plan consistent de rupere a altor regiuni din Ucraina prin înlocuirea structurilor administrative cu unele clar secesioniste. Putin a întrerupt exercițiile militare și, deși Rusia nu recunoaște regimul instalat la Kiev, niciun oficial rus nu a contestat integritatea Ucrainei (logic, ar prefera să rămînă întreagă sub influența lor sau într-un condominiu cu vestul).

În acest context, escaladarea vine de la neoconși. Gloata UE nu contează, mai mult, singurul stat care contează, Polonia, se află sub control american ferm. NATO nu mișcă un deget fără comanda americană. Prima armată ca importanță, după cea a SUA, armata turcă, nu poate fi clintită decît la o insistență americană puternică. Asta în planul posibilelor mijloace militare, altele decît cele americane.

Obama nu cred că vrea război, nu cred că ar ține cu dinții să repereze „onoarea occidentului” în Ucraina. Cu toate acestea, cel puțin deocamdată, niște nenorociți îl țin captiv sau îl trag de sfori și, alături de și prin Obama ca președinte al SUA, țin captiv NATO într-o aventură sinistră. Expansiunea inerțială a occidentului ca vehicul pentru propagarea globalismului e un fapt, excesul, nebunia întreținută în jurul episodului Ucraina (unii dintre neoconși fiind psihopați certificabili) chiar nu are justificare. Deocamdată stau față în față cu Putin, mă întreb, dacă se ajunge pînă acolo, cum va arăta omenirea cînd în locul lui Putin & co se va ivi un regim mai rău, mai dur, probabil la fel de iresponsabil ca blestemul neocon.

Dacă mă înșel în privința lui Obama, atunci ne aflăm într-o situație încă și mai gravă.

(hă, hă, hă – pe un ton prezidențial – cînd scriam postarea, m-am simțit foarte keylogat, dacă ar fi să mă iau după neobișnuitele erori de comportament ale tastaturii – mă simt onorat, forma brută a textului, modificările, eliminările, ajută mult la stabilirea profilului psihologic, zic eu; posibila mea paranoie e inofensivă, mult mai nasol ar fi dacă nu mă înșel – și nu mă refer la keylogări de care mă doare undeva, ba nici acolo)