Într-o deplină sincronicitate, folosind practic aceleași cuvinte, s-au autopropulsat două bășini, una cu eticheta (originală) Băsescu, una cu eticheta (de împrumut/comandată) Crin. Ei/ele zic că se fac luntre și punte, se pun cu pieptul la hotar sau cu micul la grătar ca să oprească acumularea puterii în stat (stat care mai există pe hîrtie) de către o singură forță politică, care nu ar fi de dreapta. Ca ei (sau ele, dacă rămînem la tema flatulenței).

Treaba stă așa. Prosteala cu „dreapta” care ne apără de partidul-stat, de comuniști, de corupție și alte minciuni grosiere de același tip emise (verbul se potrivește) continuu de 10 ani încoace, prosteala aceasta, zic, se lățește din nou pe scena electorală, cu tupeu proaspăt.

Eticheta și tema sînt de import, cu termen de valabilitate expirat, dar nu contează. Doar se răstoarnă guverne cu aceeași zeamă de revoluție colorată, de două decenii și mai bine. Dacă ține…

Remarc doar că dreapta are… dreptul să controleze și parlamentul și președinția. 7 ani din ultimii 10 a fost chiar așa. Ceilalți 3 au văzut o combinație majoritar de dreapta. Plus cei 4 ani catastrofali de sub Constantinescu. Cît despre bucata Năstase, acolo a existat permanent prezența supraveghetorului UDMR (ca și acum). Împreună cu sfărîmarea și demonizarea PRM, dreapta lui pește a avut și atunci controlul, din planul secund, asupra parlamentului în privința tipului de guvernare. Dacă Năstase ar fi cîrmit spre o altă direcție decît cea a înstrăinărilor, retrocedărilor, instituționalizării cenzurii și represiunii globaliste, dacă ar fi spus adevărul despre intrarea în UE, dacă nu ar fi măcelărit constituția, atunci dreapta putea activa rapid criza parlamentară care ar fi dus la căderea oricărui guvern neacceptat de dumneaei (și de comanditari).

Atunci, ca și acum, PSD e bun pentru a scoate castanele din foc și pentru a spăla politic diverse boarfe, mînjite pînă în albul ochilor – vezi PNL. Care, după ce au fost clătite cît de cît, se pot rebrăndui ca „luptătoare pentru libertate” (vezi și parașuta), atacînd feroce chiar PSD-ul spălătoreasă.

M-ar durea în cot cine conduce, formal, colonia. Mă enervează însă tupeul javrelor care sug lapte acru de Soros, cele care consiliază din greu ciudatele campanii dreptace, cînd își imaginează că nu sînt capabil să adun unu cu unu. Dacă se alege un președinte autodeclarat dreptac, pasul doi înseamnă guvern dreptac. Asta pentru a nu se acumula toată puterea în partea cealaltă, mă-nțelegi. Ce politică de o calitate mizerabilă la impostorii ăștia. Pînă la urmă, ridicolul ucide. Lent și sigur. Nu doar „dreapta”, pe noi toți.