Un om hotărît nu este unul determinat !

Determinat este echivalent cu hotărît doar în accepțiunea de fixat. De exemplu: s-a hotărît o zi anume pentru o acțiune. Atunci funcționează echivalența. S-a stabilit, s-a fixat => s-a determinat = s-a hotărît.

Cînd te referi la o persoană decisă, dîrză, atunci folosești hotărît/ă NU determinat/ă. Nu numai că hotărît nu este echivalent cu determinat, în această situație, dar, adesea, determinat poate însemna chiar opusul. Un om hotărît apare ca o expresie a voinței proprii. Un om determinat poate fi un om condiționat de ceva exterior lui. De fapt, nici nu ar prea trebui asociat adjectivul determinat unei persoane.

Nuanța nu scăpa vorbitorului de română pînă la infestarea mediatică cu sensuri greșite preluate din limba engleză pentru cuvinte deja existente în limba română, dar cu alt sens. Determined, în engleză, se folosește pentru a descrie un om hotărît, în sensul de decis, care știe ce vrea sau ce are de făcut, dar nu e totuna, doar sună asemănător. Mai ales, ne-a fost întipărit vizual-auditiv prin asocierea dintre imaginea eroului americano-hollywoodian și descrierea lui ca determined de către figuranții ce completează construcția mesajului adresat spectatorului.

Nu numai că ni se sărăcește limba așa, se modifică parțial structura mentală, pentru că engleza operează cu alt tip de conexiuni lingvistice. Hibridul mental care se inoculează astfel nu are nici flexibilitatea nici eficiența de comunicare și înțelegere pe care îl are româna organică (pentru român) sau engleza organică (pentru englez).
––

În ultima vreme, se accentuează ebaizarea limbii. Nu mă refer la succesuri, mă refer la incapacitatea de tip EBA de a rostogoli armonios silabele. Aud în reclame, în special la tinere, la ele se observă mai ușor ca la băieți, propoziții spuse de parcă la una, două silabe cade de undeva un satîr. O poticneală voită. Ai zice că le încearcă o emoție atît de mare încît le paralizează limba. Însă nu e emoție aici, dimpotrivă, de multe ori se observă sărăcia emoțională extremă, asociată cu conținutul, la fel de sărac, al subiectului de interes.

Ca să preiau o imagine contemporană, grila de examinare conduce la digitizarea limbii. Așa cum înregistrările audio pe discuri de vinil păstrează o căldură de negăsit la înregistrările digitale, cel puțin pentru cei cu auz fin, digitizarea limbii vorbite înlocuiește muzicalitatea naturală a limbi cu ceva sacadat, poticnit, supărător. Spre deosebire de înregistrările audio digitale, unde sampling rate – frecvența cu care se aproximează o bucățică din sunetul înregistrat analog printr-o valoare numerică – este foarte mare, deci aproximarea devine foarte bună, în digitizarea limbii te lovește imediat falsitatea.

După mine, în timp, se va obține o uniformizare ciudată, inter-limbi. Seamănă cumva cu procedura prin care se frazează, se despart în șiruri de cuvinte standardizate, hotărîrile legale în parlamentul american pentru a putea fi prelucrate imediat computeristic. Ceva extrem de nenatural, ceva care se străduiește să separe forma de conținut, comunicarea de rezonanța sa internă la nivelul înțelegerii, mai ales cea a înțelegerii nuanțate, fertile.