Ce ne facem, dom’le Olandă ? Tocmai cineva din România să vină să salveze situația pentru occidentul cu nasul pe sus ? Altfel cîștigă rusoaica. Tocmai acum și taman pe zgura pariziană. Ce ironie ticăloasă sau, cum ar spune conaționalii tuturor și ai nimănui, nasol ! Chiar dacă va cîștiga Halep azi, eu zic să vă țineți tare cu spațiul lui Schengen și cu alte mizerii similare, cocoșește. M-aș fi adresat spaniolului Manuel, că matale ești cu popularitatea cam ca Băsel, da’ ăla e zglobiu rău și mă tem să nu muște (dacă tot are tendința de a prinde muște). Cu madame Marine n-am voie să dialoghez, știu, că iau amendă la popou. Hai că te tachinez, știu că tot rusoaica vă e la inima veche, de troțkiști și maoiști reconvertiți, dar nu prea îmi pasă, românca e simpatică și chiar ar fi frumos să vă înșface trofeul exact în contextul antipatic pe care îl trăiește țărișoara voastră. Dacă-ți zic că bag și un Soral data viitoare, te oftici ? Normal că te oftici.
––
Rusoaica a cîștigat. Pe merit ? Hmmm… Să zicem. Cu talente, mici trucuri, ceva experiență care s-a văzut, cu noroc cînd conta mai mult și cu ajutorul unei măgării de arbitru, în penultimul ghem, care a debusolat-o vizibil pe Halep. Într-un an, dacă își pune serviciul la punct, Simona trece peste Masha ca acceleratul prin haltă. Un meci bun, break după break, cu spectacol și luptă. Frumos, pe ansamblu. România s-ar putea să aibă, foarte curînd, o mare campioană la tenis. Poate cea mai bună din lume, dacă facem, cu serenitate și în mod necesar, abstracție de Serena.
La conu' Mişu 