Amînarea războiului depinde aproape exclusiv de cît de tari sînt nervii conducerii ruse.

NATO vrea război. În Ucraina, să zicem, deși nu există motiv de a spera că se va limita la această țară (să-i zicem încă așa). Vrea război, a provocat criza din Ucraina, varianta 2013, și a reușit lovitura de stat din februarie 2014. NATO vrea război cu Rusia, dar vrea ca Rusia să fie agresorul. Deocamdată, Rusia ajută logistic (nu am dovezi directe, cum nu au nici mestecăii din propaganda oficială, dar e logic) separatiștii din estul Ucrainei. Separatiști care par dispuși să moară, dacă e cazul.

Ucraina oficială, adică marionetele vestului, încearcă tot ce poate ca să atragă Rusia într-un război deschis. Bombardează cu aviația de luptă și cu artileria orașe, unde ucide cu prea puțină discriminare și separatiști înarmați și civili. Răpește jurnaliști care lucrează pentru posturile ruse. Oficializează bande maidaneze sub titulatura de gărzi naționale și tolerează acțiunile acestora, vezi asasinatele filmate din Mariopol. Visează tancuri ruse (armata U are tancuri marțiene, desigur) în Ucraina, dar transportoarele blindate ale U pot să se refugieze, bine mersi, pe teritoriul rus. Să distrugă tancurile, tot nu au rețineri, ce atîta încercare de prostire !

Acum inventează tentative ridicole (5 grenade + 1 kil de piulițe, cică) îndreptate împotriva președintelui ales (așa cum a fost ales), exact cînd „teroriștii” doboară (probabil, dar nimeni nu știe sigur nici asta) un avion militar de transport. Pretext pentru a striga „măcel” și a pune „poporul” să atace ambasada rusă, iar pentru ministrul de externe ucrainean să îl înjure pe Putin din stradă. Aceiași care se laudă aproape zilnic că au lichidat zeci și sute de „teroriști” (cifre exagerate, dar nu despre cifre e vorba ci despre simplul fapt că marea majoritate a acestora sînt propriii cetățeni, doar Ucraina oficială nu recunoaște referendumurile de separare !).

Oficialii Ucrainei au dat subit în bîțîială și, iată, NATO „constată” că Rusia a devenit inamic și Ucraina trebuie ajutată militar. Rusia nu le-a devenit inamic (e practic la ea acasă!), nu se declară așa, nu are interes, dimpotrivă, iar cei care au provocat situația, care o alimentează, își „constată” propria creație și inversează cauza cu efectul.

Partea cea mai proastă, în noul puseu de escaladare, stă în inventarea unei noi situații orwelliene, pentru consum public, care poate dinamita pînă și ideea pe care mi-am bazat această postare. Deși occidentul a căutat întotdeauna o frunză de smochin pentru a masca diversele agresiuni neocoloniale, pare dispus să intre, cu sprijinul mașinăriei propagandistice, într-un război major fără să mai aștepte pasul greșit al Rusiei care să îi poată furniza pretextul. Nu că războiul ar avea vreun sens sau vreo legitimare în acel caz.

Totuși, fără intervenția militară directă a Rusiei, poate că mințile lucide din vest îi vor putea ține pe demenții lor în frîu. Nu știu cît de aproape e colapsul sistemului financiar, dar chiar de ar fi mîine, tot nu poate fi o soluție un război cu Rusia.