Cam atît de iubiți sînt ungurii, dar mai ales controller-ii ghiciți în spatele infuziei de gargară răstită care s-ar vrea educativă. Nu e frumos să nu se audă imnul lor din cauza fluierăturilor, dar e foarte ilustrativ pentru contextul actual, de cedări și de political corectness îndesată cu forța pe gîtul națiilor, etniilor, raselor. Am tribul meu și nu dau doi bani pe ipocrizia stăpînilor planetei care ne-ar vrea permanent temători, timorați să nu încălcăm cumva vreuna din regulile absurde și mincinoase de comportament civilizat… cu condicuță. Nu am de gînd să le dau la cap celor din alt trib, dar nici nu privesc cu ochi buni nuiaua cu care mi se indică ce trebuie să gîndesc și să fac. Îmi sporește doar iritarea.

Mare brînză dacă vom juca cu porțile închise în caz că aruncăm o petardă în plus, atîta pagubă dacă vor vitupera activiști prin foile de propagandă vestice. Luați o banană de aici, stimulează serotonina, vă calmează !

Lumea era mult mai civilizată cînd nu se înfierau huliganii sistematic, cînd nu ar fi fost acceptabil să fii căutat pînă în chiloți sau să fii tratat ca un potențial terorist pentru că ai avut proasta inspirație să-ți cumperi un bilet la un meci de fotbal. Degeaba, pentru că nu pare să fie penurie de muniție pe stadioane.

Aș vrea, vag, să cîștige România. Dacă nu o va face, nu e mare bai. M-ar bucura mai mult dacă s-ar înțelege că manifestările sportive de acest gen nu mai sînt nici măcar circ. Pe cetățenii romani nu-i flancau legionarii în tribunele colosseum-ului. Big difference ! E adevărat că nici nu venea în vizită cîte o ceată de vandali, goți, celți sau alții ca ei, pe care romanii trebuiau să-i trateze cu respect, desigur. Simt cum am progresat decisiv de atunci. Și mi se umflă pieptul de mîndrie cînd știu cu cît respect și cît de nediscriminatoriu mă tratează americanii sau nemții sau rușii. Sau, în sufletul nostru cel puțin, noi pe ei.

Pe teren, după o jumătate de oră, mult zgomot pentru nimic.