Au coborît (refulat !?) din WC-ul de la mansardă drept în stradă. MoMa și cu Neamțu (cu N mare), cine alcineva ? Porni MoMa, pe înserat, din inevitabila piață de la Universitate, înspre… numai ea știe încotro. Era un vis, era o boare / Cu DNA în cap, ne doare / De țărișoară, coană mare / Veniți cu toți, cu mic, cu mare/ Măcar pînă la Dalles, în parcare… se putea auzi, telepatic, de către toți cei ce visează la DNA, zi și noapte. Mobilizare maximă pentru o revoluție preventivă, mai decolorată în lipsă de sponsor clasic, după puterea rublei și a forintului.

MoMa e infatigabilă, noi nu. Am putea profita de inepuizabila energie, fără îndoială benefică, a distinsei madame și să o orientăm cu fața către Africa, Orientul Mijlociu, pe acolo. Oriunde va ajunge, poate pune de o primăvară arabă, toamnă mahrebiană sau ce anotimpul și geografia ei vrea. De profitat, am profita noi, că arabii tot încep să se obișnuiască cu anotimpurile astea zburdalnice.

Primăvară sau iarnă, revoluție sau contra, americani sau ruși, aici sau acolo, coana MoMa peste tot, pînă o va lua peste bot (aș fi găsit altă rimă, dar nu am căutat).

Acum nu mai e cu gura pînă la urechi, ca în geamul WC-ului, acum își plimbă reumatismul printr-un București de toamnă înșelătoare, cu pomeții lucioși și grimasa la fel de înțepenită ca societatea austro-ungară înainte de momentul Sarajevo. Pretendenta de babă o mai lălăie pe aici vreo săptămînă, după care o taie la Bruxelles să condamne frauda, absența alegerilor libere, solstițiul de iarnă și trecerea timpului, în general, și al gloriei ei, în particular.

Unii forțează nota prin Ardeal, din nou. Unii și aceiași, dacă îi iei la puricat. MoMa, această nouă Doina Cornea d’Arc-en-ciel (ca să nu discriminăm comunitatea legebete) descărnată, dar cu breton, mai plicticoasă decît reclama de la Vodafone, își caută geneza sub coada calului lui Matei Corvin sau în tufișul lui Merkel, cea dinainte de căderea zidului. În lipsă de Alexandru Borgia se vrea o Savonarola continentală sau măcar navetistă, de pe Dîmbovița pe Rin sau pe Sena, depinde. Lupta cu corupția prezintă unele riscuri, lupta cu propria nație nu, o păzește tac-su Soros. Totuși, Savonarola i-a călcat pe bătături pe mult prea mulți, inclusiv pe florentinii de pe Arno care l-au suportat la început.

(Cu atîtea rîuri și fluvii amintite, nu degeaba, în text, cum de nu s-a găsit nimeni să tragă apa la mansardă !?)

Raliată în dosul burgmaistărului ot Sibiu, MoMa suferă. Ea ajută, dar mai mult vrea. Pentru ea.

Aburită după o lună de campanie, după ce a fost proptită pe net de toți musculoșii, pînă au făcut febră și li s-a acrit, ea plutește, ca prin vis, natural antipatică, adică nesimțitoare. În vis, se vede prim ministru sau, măcar, un fel de haină (accent pe i, dacă vreți) șefă peste hăineala aia mică ce deține telecomanda lăsată de CIA (notorie organizație de dat în bară și luat cu mîinile de cap după aceea). În vis nu o arde nimeni pe rug – și asta abia după alte chestii nasoale.

Nu o treziți pe MoMa ! Pentru binele tuturor.