Mîine, în mod normal, Ponta va fi ales președinte al României.

S-au văzut multe, surprize sau „surprize” pot apărea oricînd, subiectul postării nu se referă doar la rezultat.

Confruntarea electorală, prelungire a uneia vechi, care se desfășoară în afara ciclurilor electorale, s-a cristalizat într-o polarizare ceva mai clară decît de obicei: tabăra românilor ortodocși și tabăra celorlalți. Evident, români ortodocși se află și sub stindardul antiortodox, globalist-europenist, precum etnici neromâni sau români neortodocși se află în prima tabără. Liniile de forță sînt însă mai clare decît de obicei.

Trebuie să mulțumim pentru acest plus de limpezime efervescenței sau nervozității agenturii Soros, care parcă nu  a mai avut răbdare. Probabil se consideră foarte tare, crede că s-a infiltrat suficient de adînc și că a erodat suficient de mult structurile de rezistență națională tradiționale.

Cel puțin pentru bătălia de mîine, bănuiesc că s-au înșelat.

Mîine va fi o simplă bătălie, pe care, probabil, o vom cîștiga. Războiul continuă și lecția ultimelor săptămâni și luni ne arată că acesta nu va fi nici scurt, nici simplu de cîștigat.

La fel ca în ultimii 25 de ani, doar am reacționat. Au forțat prea mult și vor declanșa reacția de reechilibrare. În plus, la vot nu e nevoie de o mobilizare de lungă durată, nu e nevoie de o organizare prea sofisticată.

Pentru război nu sîntem bine pregătiți. Dacă înțelegem, din revărsarea de ură antiortodoxă, în special, că au încercat să verifice dacă, după ce a trecut o generație, reforma a creat o breșă suficient de încăpătoare pentru a putea porni asaltul, atunci încă e bine.

Dacă ne amăgim că asaltul principal nu vizează neamul și credința, atunci degeaba cîștigăm bătălia de mîine.

Elita la vedere nu ne poate conduce și nu ne poate organiza. E fundamental coruptă în plan cultural. E o falsă elită, de fapt, al cărei singur rol pare a fi cel de a împiedica coagularea unei adevărate elite.

Partidele nu trebuie (nici nu pot) să substituie conștiința unității naționale prin ideologii. Împreună cu instituțiile statului pot, cel mult, să administreze corect partea materială a existenței naționale. Ca să nu amintesc de obligativitatea de a se manifesta ca partide ale românilor, întîi, nu ca secții locale ale ideologiilor la modă. În forma actuală, partidele reprezintă un grav eșec.

Bătălia de mîine e necesară, nu și suficientă. E necesară pentru a ne ajuta să ne regăsim prioritățile și pentru a ne menține într-o stare de veghe, să-i zic, intensă. Nu e suficient că ne-am trezit, trebuie să stăm de santinelă. În parte, mîine îi vom învinge pe unii de ai noștri sau, privind din partea cealaltă, unii dintre ai noștri vor fi înfrînți. Politic, e necesar. Data viitoare, însă, apele vor trebui să se separe și mai net, pentru că și asalturile vor deveni mai puternice.