Priorităţile imediate ale României
(Prioritate de dreapta)
Ordinea priorităţilor nu este neapărat aceasta. Nici lista, completă. Last but not least – ieşirea din UE şi consolidarea suveranităţii naţionale prin eliminarea influenţelor şi intervenţiilor externe în politic, precum şi a interfeţelor care le mijlocesc.
- Evitarea cu orice preţ a angrenării sub orice formă a României în „războiul regional” de la est, care se poate metamorfoza în al treilea război mondial. În mase („individual”), o eventuală implicare este extrem de impopulară, dar trebuie să apară şi-n spaţiul public refuzul, rostit răspicat.
- Crearea de partide naţionaliste, conservatoare şi eurosceptice. Preluarea puterii de către o coaliţie a acestora.
- În lipsa lor, menţinerea la guvernare a acelei facţiuni din PSD care nu este chiar „entuziasmată” în aplicarea diktatelor externe. Problemă: Ponta nu face parte din ea, deşi acum mimează o disociere de facţiunea Geoană („pro-americană”) din PSD.
- Blocarea regionalizării. Demascarea obiectivelor acesteia, a comanditarilor şi a implementatorilor. Prin întreţinerea unei antagonizări puternice PSD vs PnL, sunt şanse mari să fie împinsă până după 2016 (Geoană şi Iohannis ar fi vrut „guvern de uniune naţională”).
- Blocarea trecerii la euro. Demascarea obiectivelor acesteia, a comanditarilor şi a implementatorilor. Atenţie: alegeri anticipate = 4 ani de „linişte” în implementarea austerităţii „necesare” trecerii la euro.
- Revenirea la pragul de validare de 50% pentru referendumuri. Utilizarea pragului actual de 30% pentru demiterea lui Iohannis în eventualitatea încadrării pe procedura de suspendare-demitere („incompatibilitatea ANI” e taman bună, dar, ce ? să vină ca interimar europeistul Tăriceanu ?! atenţie la şefia Senatului !). N-am mai auzit pe nimeni de la PnL/PDL/ACL să ceară revenirea la pragul de 50%. Au mimat doar o sesizare la CCR, unde Echipa Băsescu a validat drept constituţional pragul de 30% votat de USL.
- Ieşirea din UE şi consolidarea suveranităţii naţionale prin eliminarea influenţelor şi intervenţiilor externe în politic, precum şi a interfeţelor care le mijlocesc.
––
Aș adăuga, ca principiu, restabilirea autorității parlamentului prin instituirea unei imunități reale pe parcursul mandatului, care să interzică arestarea parlamentarilor (deci blocarea activității respectivilor ca reprezentanți aleși), nu și începerea unei urmăriri penale. Pentru a amuți corul bocitoarelor, legea care să întărească imunitatea ar putea fi adaptată după cele existente în țări care ne tot dau peste mînă.