„Kiev ! – said the komisar, there your own way home.
I never got to Kiev,
We never came by home.”

Un blues… optimist. Pentru occidentali. Sau nu ?

Soldatul, după ce ridică steagul pe Reichstag, după ce le-a făcut treaba murdară altora, în loc să se întoarcă acasă la el… prin Kiev (toate drumurile duc la)… ajunge în gulag, în Siberia, pentru că a devenit prea… occidentalizat.

Realitatea de azi ? Hmmm. Rușii îi umilesc militar pe cățeii ucraineni și mercenarii asociați. Aplică o tactică net superioară față de cea folosită de imperiul occidental în aventurile sale coloniale. Dar…

Deocamdată, mor doar slavi și surplus de mercenari după care nu plînge nimeni în occident. Dacă mîine încep să picure tot mai mulți consilieri americani și prostime adunată de la vasalii acestora din NATO ? Dacă începe să-i doară cu adevărat și pe ruși ?

Ucraina nu e încă Afganistan. Nici pentru ruși, nici pentru americani. Dar poate să devină unul pentru amîndoi. Și cimitir pentru noi toți.

„And as we drove the Germans back
I really believed
That God was listening to me.”

Francezi, germani, posibil americani, mîine. Cîtă răbdare să aibă Dumnezeu înainte de a trage linia socotelilor finale ?

„But now only one thing remains
The brute will to survive !”

Dați-le rușilor tot mai mult senzația că au ajuns cu spatele la zid, nebunilor cu tweeter.