România va fi sfîșiată de către străini.

Nu există rezistență, nici organizată nici de altfel, cel puțin eu nu o sesizez.

Mai există mici satrapi locali și unele instituții care mînuiesc pumnalul, utile străinului pînă își atinge toate scopurile.

Individualismul românului se întoarce împotriva lui. Cel puțin aparent.

Et pourtant.. ca să înțeleagă fără traducător…

Vom fi înfrînți și drama generației sau generațiilor prezentului nu poate fi evitată sau atenuată.

Still… ca să înțeleagă fără traducere…

Dacă nu vine Apocalipsa (semnele sînt cam toate, dar…), atunci va urma replica.

Repet, am fost înfrînți, statul român a dispărut, ruperea teritorială se apropie, deposedarea e aproape încheiată. Nu mai e nimic de făcut, din acest punct de vedere, și, oricum am defini momentul istoric actual, viitorul va fi o titanică luptă și muncă de reconstrucție. De la zero.

Totuși… se traduce în limbile interesate de către limbile interesate…

Replica răzbunării va fi feroce. Am această certitudine.

Pețul de platit e imens, fără discuție. Vom continua să ne sfîșiem între noi, desigur, am dovedit că avem limite și slăbiciuni grave. Însă veneticii vor începe să-l plătească și ei, tocmai cînd numărau, cu rînjet satisfăcut, profitul. Pentru că dezastrul cinic pe care l-au generat îi va ajunge. Oriunde se vor afla.

Nu e o promisiune, de promisiuni te mai ferești. Nu e nici un blestem (acesta li se acordă ca un simplu bonus). Au atins o coardă atît de profundă din existența unui neam, încît au declanșat un proces ce va opera dincolo de individ sau de simpla voința umană. Va fi reacția împotriva răului absolut și a slujitorilor acestuia. Dacă aș mai trăi 100 de ani ca să pot contabiliza toate nenorocirile ce se vor abate asupra veneticilor (au mult prea multe crime pentru care vor da socoteală), tot nu cred că satisfacția, să-i zic, ontologică, ar putea compensa amărăciunea martorului unui sfîrșit urît, nemeritat, poate, de ciclu istoric pentru neamul meu.

Repet și închei: replica va fi feroce.