UDMR-ul clasic e pe ducă. Puterea lui reală nu s-a găsit, niciodată, în partidul-onganizație etnică cu același nume. Întotdeauna s-a bazat pe complicitățile din partidele mari, adesea speculînd ușurința cu care liderii acestora cedau la presiunile de tip sorosist exercitate prin așa-ziși diplomați și alți agenți occidentali și prin agenții agenților, adică diversele onguri sau alte forme de asociere degeaba, dar cu bani și program venite din afară.

Vremurile se schimbă. UDMR-ul, mai bine zis interesele ungurești propriu-zise, caută altă formă în care să poată profita de prostia românească, parazitînd în continuare diversele tendințe ideologice sau de acțiune politică ale puterilor mari.

Varianta care se conturează pare să fie una interesantă, dacă eficiența antiromânească poate fi categorisită ca interesantă. UDMR-ul va avea un control direct asupra nPNL-ului. Operațiunea soros care l-a avut actor principal pe faimosul Crin a oferit pe tavă minoritarilor, sub steagul fals al vechii denumiri, o nouă platformă politică, de mare viitor (se citește doar parțial într-o notă ironică).

PSD-ul nu a convenit niciodată. Cred că știu de ce. FSN-ul acela masiv de la început concentra și majoritatea naționalistă a țării. În timp, s-au întîmplat multe, s-au produs schimbări, dar partea naționalistă, mai diluată, nu s-a regăsit niciodată în zona PNL(vechi) sau PD. Pe măsură ce PRM-ul a fost eliminat, în ciuda dezgustului față de Iliescu, Năstase, Hrebenciuc etc, naționaliștii, rămași fără speranță sau iluzie pentru/față de vechii aliați presupuși, nu s-au îndreptat nici către PNL. Cei care, puțini, se aflau rătăciți pe acolo, nu contează, după cum s-a văzut în perioada loviturii date de Crin. În concluzie, nPNL e un partid curat. Armătura o dau compromișii din PD, dar controlul principal revine minoritarilor. O rețetă simplă și care se poate dovedi eficientă. Spre fericirea nației, desigur.