(toate consoanele sînt la locul lor)

Poponariatul de partid și de stat va deveni politică obligatorie, cît de curînd. Ce mă bucur !

Știu că unii se vor converti rapid și le va plăcea. Ceilalți mă interesează, cei ce nu se vor putea redescoperi, dar vor fi nevoiți să predice politica bucilor deschise, dacă vor mai dori să existe în politică pur și simplu.

Cît de acri la mutre erau tranzacționabilii și pînă acum, de la atîtea limbi, să vezi ce acreală sinistră vor răspîndi cînd vor căpăta sarcină fermă să promoveze o practică atît de anticlismatică !

De abia aștept s-o văd domnișoară de oroare pe Gorghiu (cu accent pe o, ca într-o guriță uimită) la o nuntă de lesbiene ! Am și eu perversitățile mele. Poate mă emancipez, mobilizez, activez și pun de o mișcare, Comunitatea voaioriștilor ce fluieră a pagubă. Sau cam așa ceva.

Pînă ne mai antrenăm strepezeala, propun două cupluri imaginare care ar putea impulsiona, în inconștientul colectiv, deschiderea poporului (repet, toate consoanele se află la locul lor) către progresul venit de la apus: Macovei cu Mungiu la dame și Blaga cu Săftoiu la masculi feroce. Am ridicat ștacheta destul de sus, știu, dar aștept provocări, sigur se poate și mai scîrbos.

Între timp, lucrez la recuperarea și reconvertirea unor sloganuri nepieritoare, de felul lor și de altfel. Cum ar fi:

Imperialist american, cădea-ți-ar bomba-n ocean !

ar putea deveni

Poponar american, cădea-ți-ar !

Simplu și concis. Eficiența timpurilor tot mai moderne ilustrată în dinamica limbii (scrise și vorbite).