Am urmat un link spre un comentariu care face trimitere la postul meu anterior. Acolo îmi este caracterizată drept nefericită generalizarea „occident satanic”. Orice generalizare este imprecisă, o aproximare, o simplificare, inevitabil nedreaptă, dacă privește grupuri de oameni sau țări. Nefericită, dacă vrei să convingi, pentru că, automat, unii vor fi alungați, simțindu-se direct vizați prin reacția reflex de solidarizare, de asumare a apartenenței.
Pe de altă parte, o generalizare poate fi falsă sau nu chiar. Imprecis, exagerat nu înseamnă neapărat fundamental greșit sau mincinos. Occidentul a fost creștin. Astăzi, cu toată bunăvoința, nu cred că se vor găsi mulți care să-l mai considere ca atare. Odată creștinat, cu toate structurile religioase libere de persecuție (cel puțin nu una oficială, legală), libere să acționeze, prima aproximație care îmi vine în minte pentru starea actuală a occidentului este una pradoxală, cea de apostazie tacită sau implicită. Golirea de conținut prin erodare, prin înlocuirea moralei creștine cu morala drepturilor omului, prin confundarea indusă între mila și reținerea necesară în a judeca, dpv moral, aproapele cu toleranța… generalizată, care deschide calea spre acceptarea oricărui păcat.
Că se păcătuiește grav la nivelul societății atunci cînd prea puțini reacționează la crimele ce se comit în numele lor de către briganzii cocoțați în vîrful piramidei democratice e un fapt.
Pentru că avem, totuși, o cultură creștină, sărăcită, distorsionată, dar nu anulată încă, etichetarea stării în care se află scufundat occidentul, tot mai omogen în cinism și mai unitar în acțiuni ipocrite, nedrepte, nedemne și adesea profund criminale, drept satanică îmi pare o alegere nimerită.
Creștinismul se bazează pe ideea mîntuirii individuale, chiar dacă se amintește și despre o răspundere sau un rol specific a/al neamurilor, așa că, satanic sau nu, cel ce trăiește în occidentul etichetat astfel nu e condamnat automat prin apartenență. Dar dacă se încăpățînează să nu vrea să vadă sau, mai rău, să încerce să justifice porcăriile ce se înfăptuiesc sub ochii săi…
La conu' Mişu 
Ziua bună!
Coane Mișule, ai dreptate. Pe mine nu e nevoie să mă convingi. Formularea mea a fost menită a’l face pe respectivul comentator să se aplece asupra problemei, nu să o expedieze prin metode de manual nkvd-ist. El are o temă, și pe ea pedalează, pedalează… Precizările tale sunt binevenite, totuși, deși nu cred că respectivul se va mai întoarce pe aici.
Precizarea sau momentul în care am lăsat deoparte supărarea care mă face să fiu tot mai sec și mai nenuanțat în exprimare nu era adresată respectivului, cum bănuiești, de altfel. Am considerat că, în cazul în care ți-ar fi căzut sub ochi, merita să te încredințez că, în ciuda nemulțumirii crunte care mă încearcă, mai pot să mă degajez din propriile limitări și să încerc să lămuresc cu, sper, oarece argumente o poziție. Mulțumesc pentru comentariu și pentru confirmarea venită de la cel pentru care am scris textul.
Cu plăcere. Și câteva rânduri de la Părintele Justin Pârvu:
„– Cât va ţine Europa în forma aceasta, unificată? Cum vedeţi viitorul acestui conglomerat de naţiuni, de mentalităţi, de culturi?
– Europa va rămâne aşa, unificată, cât ţine balul de unire, cu felicitări, cu discursuri. Apoi va fi problema şefiei, care e mai mare, mai important. Neamţul va zice că el e mai mare, francezul va zice că el e acela, italianul va zice că el! Şi aşa, ţările mici se vor simţi neglijate. De asta, în zece, cincisprezece ani, ţările din Europa vor răsufla uşurate când îşi vor recâştiga independenţa la care tot ele au renunţat fie de bună voie, fie prin manevre. Cele mai stoarse vor fi ţările mici. Li se răpesc forţa de muncă şi inteligenţa, li se ia ce-i mai bun, iar ele se transformă în piaţă de consum. O naţie ca a noastră se reface greu, greu, pentru că nu-i vorba de un lucru, acolo e vorba de valori, de tineret, de meseriaşii cei mai pricepuţi. Nici în două generaţii nu se reface valoarea naţiei noastre, nu se reface ce s-a pierdut în două decenii.” (http://manastirea.petru-voda.ro/2015/09/07/parintele-justin-crestinul-jurnalismul-si-europa-de-azi/)
Altfel, vorba poetului: „Bucuroși le-om duce toate…”