Recăpătarea suveranității naționale, dreptul de veto pentru fiecare stat membru, consemnarea într-un nou tratat a dreptului (+calendar și etape) de ieșire din UE sînt imperative. Multe alte limitări sînt necesare, cum ar fi renunțarea deplină și explicită la migrația internă și externă, la forțarea multiculturalismului. Sînt multe de spus, și mai multe de făcut. Simplificînd, noul tratat ar trebui să reformuleze fără ambiguități uniunea ca pe una economică, vamală, financiară pentru cei care aderă la euro și cam atît.

Altfel, ieșirea din această organizație se va face, vrînd, nevrînd. Dar cu cît se întîrzie mai mult și cu cît guvernanții se afundă în minciuna interesată care domină discursul și acțiunea lor politică, cu atît se va ajunge la tensiuni, urmate de confruntări tot mai periculoase.

Germania și ceilalți boieri care s-au învățat cu huzurul pe seama coloniilor estice vor trebui să renunțe, în sfîrșit, la tîlhărie, cel puțin în Europa. Cu războiul să nu-și facă iluzii, vor pierde totul dacă încearcă. Într-un fel, pentru Germania, Franța, Anglia, Suedia, ș.a. schimbarea profundă ar putea salva esența propriilor națiuni.

Bineînțeles, nu-mi fac iluzii, pot doar spera în mintea cea de pe urmă. Răul nu e atotputernic.

Gardul unguresc e un semnal bun. În plus, nu diferă cu mult de gardurile invizibile (filtre, suspendarea trenurilor, dislocarea de trupe) la care au procedat Germania, Austria, Cehia, Slovacia.

Încă un amănunt, Serbia a acceptat, prin trădătorii care o conduc, următoarea condiție, orice migrant care trece prin teritoriul său va fi reprimit dacă e scuipat de ueiști (citește, mai ales, Germania). Evident, sub o formă sau alta, se dorește aplicarea unei constrîngeri similare și României – cote voluntare, cote obligatorii, permanentizare, după care se repetă schema.

În acest context, nu exclud, deși nu înclin spre această variantă, posibilitatea ca Vadim să fi fost asasinat. În viitorul apropiat, naționalismul exprimat într-o formă de partid ar avea șanse mari de a conta politic, în sfîrșit. Convine sau nu ideea, totuși cel mai bun catalizator pentru coagularea unei astfel de forțe ar fi fost Vadim.