Mie mi-a plăcut mult. Nu știu dacă imaginea a fost prelucrată, după cum am observat eu la bing aș zice că nu. Senzația de ireal, în sensul că nu se potrivește cu percepția noastră comună despre cum arată lumea în mod „real’, m-a izbit și m-a fermecat din prima secundă.

Îmi pare și o alegere potrivită pentru a ilustra starea (reală 😀 ) în care se află (cred eu) omenirea în pragul unui an care poate aduce orice, numai certitudini nu. O stare de vînzoleală extremă sub voalul unui ambalaj poleit.

Salzburgul de sub ceața colorată de dinamica artificiilor și a luminilor orașului oferă aici șansa unei priviri din afară, pe care nu avem cum să o obținem dinlăuntrul universului nostru cotidian, altfel poate am observa organismul viu, imens, nesimțitor la destinul individului-celulă, al societății ca întreg. Nu ne folosește decît ca să ne pună pe gînduri, lux tot mai rar, azi, în cazanul de trăiri fără substanță.

Poate că Mozart așa vedea lumea, de sus, încît a putut, cu ușurință, să o reinventeze muzical atît de original, totuși într-o formă atît de accesibilă celorlalți, cei prinși de ceață.