Car tout le monde sait que dans le cartier
Faut pas faire chier meme
(accentele se pun altădată)
tradus:
Știe toată lumea în mahala
Că nu-i bine să se oftice MoMa
Altfel cad capete, Medelin după Medelin. După principiul: unde dai ca să crape unde trebuie.
MoMa, pentru cei veniți mai tîrziu, e acel breton enervant peste o mufă imperfectă, ueuropeanca anului la un moment dat, soroșica neamului mai mereu. Breton autor de legi perfecte, de care se poate scăpa doar cu multă, multă tămîie. Cap de răutăți, simbol de vanități, acreala acrelilor și dospeala meceveurilor.
Legi (plus instituțiile artificiale asociate) comandate, chiar manufacturate, din afară, care au căpătat viață proprie, se autoreproduc prin noi spori la fel de otrăviți.
Ce Să Mai zic și eu, poate doar: Ferește-ți ADN-ul, neamule, te-au năpădit alienșii !
Dormiți în pace românilor !
La conu' Mişu 
Mda ! Foarte inspirată comparaţia ta ! Şi cu adevărat hidoasă şi malefică, atât la propriu, dar mai ales la figurat fosta procuroare comunistă, ajunsă azi simbol al unei Justiţii chioare ca şi cel care a supus-o la tot felul de perversiuni, de-a-lungul celor zece ani . Dar, se pare că încă-i place !
Așa este, iar chiorul a profitat și tras destule sfori, dar lucrarea e anterioară și comandată de deasupra lui, poate el s-a dovedit mai eficient în implementare. Doar că DNA-ul e invenția lui Năstase, iar independența justiției (citește desprinderea de sub controlul distribuit parlament-justiție-administrație – care are și ăsta hibe ereditare, Montesquieu ăla contribuia și el la dărîmarea unui echilibru posibil mult mai stabil) ține, explicit, cel puțin de la falsele protocoale, care au fost inventate, desigur, dar mamă, mamă, ce bine se verifică. Absolut întîmplător.
Apropo. Dacă forțez, nu prea mult, o comparație, anterior „echilibrului puterilor” din stat, în varianta modernă, exista triada rege-cler-stările generale. Dacă regele ar fi înlocuit de administrație/executiv, iar stările generale de parlament, ghici cine se crede Dumnezeu ?