Dumnezeu își iubește creația. Mai precis (și mai ales) iubește viața. Ne-a spus-o direct prin Fiul Său. Viață care, la rîndul ei, înseamnă iubire, în sensul de lipsă a păcatului. Viață veșnică ca o cuprindere a veșniciei vieții.
Lemnul… not so much… as such. Am o bănuială că nu Se entuziasmează după capetele de lemn. Lăsate mai degrabă în grija unui Gepeto cu mincinosul lui cu nas tot mai lung.
Despre spațiile mici… galaxia noastră a ajuns la vreo 400 de miliarde. Stele. And counting. O galaxie între miliarde de alte galaxii. Ai loc să parchezi chiar și portavionul. Lejer.
Creierul. Mic, 1 litru și ceva în volum. Mic, dar rău. Jdemiliarde de conexiuni. Capabil să producă o reprezentare a universului în cutia mult mai mică decît o bisericuță de lemn.
Mărimea e o chestiune de perspectivă. Ne-am dus înspre distanțe astronomice, cum ne-am dus și spre distanțe subatomice. Cu mintea și cu instrumente care să ne protezeze dincolo de limitele senzoriale lăsate de… Dumnezeu. Ochiul e perfect, dar nu vede pînă la parseci distanță și nu discerne sub 20 de microni. Dar… Dumnezeu iubește… lemnul. Lentilele sînt din sticlă. Oare e voie ?
Nimic despre Andrieș. Dacă Dumnezeul iubește jazzul, nu-l văd bine, behăielile sale re-repetate pot induce o mică iritare. Ce vrea ăsta de la Catedrala Neamului ? A, da, să nu care cumva să se realizeze. Teoretic, se poate și din lemn. Dar atunci vor lua repede taxiul și vor da o fugă pînă colea, prin Alfa Centauri sau unde li se va revela lor subit că… Dumnezeu nu iubește nici lemnul, dacă vor românii o catedrală ( i.e. nu o bisericuță) reprezentativă pentru neam în credința lui. Și a Lui.
Cam aceiași fandosiți, mult mai schimonosiți, ce să-i faci, timpul e mai blînd cu catedralele decît cu tenul. Ofticați că se conturează tot mai bine construcția catedralei. Au, cică, dreptul la liberă exprimare. Ca și cum nu i-ar fi lăsat cineva să comită scremerea. Sau după aia nu ar fi fost popularizată la maximum.
Eu m-am poticnit prima dată în monotonia respectivă cînd butonam peste știrile A3-Mossad. La A3-Mossad, mai ales de cînd e -Mossad, zăbovesc cîteva zeci de secunde. Am și eu satisfacția mea, acum cînd însuși directorul și-a exprimat admirația fără margini pentru… un serviciu de informații străin. Așadar, să le zicem microbiștilor după numele celor cărora le sînt fani, nu ?
Între timp, m-am mai poticnit de vreo 2 ori, tot la A3-Mossad. A nu se confunda cu Mossack-Fonseca, spălătoria rufelor murdare din Panama. Iar dacă se confundă, atîta pagubă, poate nici nu e foarte greșit, deși aș zice că e de preferat o schimbare de admirație. Mă gîndesc la o A3-NSA, de exemplu. Hack-ul, se zice, de pe acolo vine. Guri rele.
Să nu ne depărtăm, am putea trece dincolo de granița spațiului mic și nu vrem asta. Sau vrem ? Pentru catedrală eu îl vreau mai încăpător. Pentru cei din taxi tot nu contează, ce treabă au ei cu credința strămoșească anyway ? Au treabă alții, care nu călătoresc însă cu taxiul, doar nu sînt fraieri.
La conu' Mişu 
Chapeau!
Un ochi îmi râde, altu’mi plânge…
À votre service.
ce nu inteleg eu, printre altele, e: de ce o satira inflameaza in cazul asta in halul asta spiritele? Si totusi, ce se incearca sa se obtina prin toata tarasenia asta de circ? Nu pot sa cred ca e numai ceea ce pare. In fond nimeni nu are nimic cu **existenta** catedralei, nimeni nu spune sa fie doar o mica chilie din lemn. Faceti-o catedrala, e nevoie de ea. Dar de la catedrala la mostra de grandomanie e cale lunga. Deci… totusi ce e in spatele acestei uriase si reusite mainipulari si diversiuni?
Eu nu am urmărit nici 5 minute adunate vreo polemică. Mi-a fost suficient să văd clipul, care e o jegoșenie rea, mostră tipică de Andrieș – un obsedat; m-am stricat de rîs, în urmă cu ani, cînd era pe o scenă și nu i se auzea bine vocea de afon, imediat a început cu „securiștii mi-au atacat spectacolul”, la care vine un sunetist și înfige un cablu ceva mai bine într=o mufă, chestie de 5 secunde. Revin. Ăștia nu vor de fel să se construiască catedrala, nu are nicio legătură cu dimensiunile ei. E o încrîncenare realmente diabolică, care a făcut să fie amînată începerea construcției cu ani și ani, pentru că orice loc era ales, nu le convenea. Acum, că nu mai poți să te legi de loc, cînd catedrala a început să se contureze, încearcă să îngreuneze cît mai mult strîngerea și alocarea de fonduri, doar, doar se încetinește atît de mult ritmul încît riști să periclitezi tot ce a fost construit deja.
Iar catedrala nu are doar rost de biserică mare, în cazul acesta, va putea găzdui și o activitate culturală importantă.
Cît despre stilul arhitectonic… evident va fi ceva nou, impus și de dimensiuni și de condițiile tehnice necesar de îndeplinit. Cei ce vor să contrapună un stil anume (nici nu o fac, doar cîrtesc) nu prea vor să accepte o evidență.
am inteles in sfarsit… Multumesc.