Lucrurile sînt foarte simple.

Cetățenii unui stat care nici nu reacționează la și nici nu par să înțeleagă atacul concertat împotriva parlamentului național își merită soarta.

Kovesi trebuia destituită de ieri, iar împotriva lui Johannis ar trebui începute demersurile de suspendare astăzi.

Nici unul dintre ei nu are dreptul să facă aprecieri de genul celor emise, iar în cazul lui Kovesi situația este mult mai gravă, individa respectivă, prin funcția pe care o deține în stat, este pasibilă de acuzația de trădare, pentru că, atunci cînd ataci (stupid, de altfel, dar asta e o altă discuție) cea mai înaltă instituție a statului – parlamentul – în felul în care a făcut-o respectiva, pui în pericol ordinea constituțională.

Încă o dată, merităm tot ce ni se întîmplă și tot ce ni se pregătește.

Cît despre titlu… definiția unei dictaturi se reduce, la limită, la nerespectarea legii. Dictaturile au, de obicei, un sistem de legi coerent. Dacă există legi criminale printre acestea, avem de a face cu un regim de teroare pe față, situație rară și care nu durează. În dictatura comună se abuzează de lege, încălcată chiar prin instituțiile puse să o apere. În dictaturi parlamentul e întotdeauna decorativ. Ceea ce se dorește și la noi. Sînt optimist cînd privesc ce se întîmplă ca pe o succesiune de lovituri de stat (începutul a fost dat de așa-zisa alegere a lui Johannis). Optimist pentru că, implicit, presupun că va exista o reacție, că sistemul imunitar constituțional va răspunde, instituțional, cu parlamentarii în frunte, sprijinit de corpurile profesionale cele mai bine plasate pentru a înțelege gravitatea situației. Unele semne ar fi, dar…

Probabil sînt prea optimist.