Americanii sînt bolnavi la cap. Americanii… mă rog, maimuțoii lor politici, care se cred stăpînii universului.

Nu se vor opri pînă nu vor arunca planeta în aer, după ce au devastat deja un număr de țări și umilesc și jupoaie multe altele. Nebunia imperială e totală.

Cît despre cele două tabere care se confruntă, cică, pentru a pune pe unul din cei doi ahtiați de fațadă cu curul pe tronul imperial… nu știu care variantă e mai rea. Probabil tot clintonistas, sigur mai bine organizați, dar de puțin. Am certitudinea că va fi astupată rapid orice breșă din sistem, dacă alde Trump se întîmplă să fie o variantă ceva mai puțin controlată, scăpată cumva în față din greșeală. Nu le dau nicio șansă americanilor americani să scape din burta balenei. Nu așa, în orice caz.

Oricum, ipocrizia și aroganța pe care o emană candidații, discursul belicos și profund mincinos, siguranța mimată, de fapt o mască peste o mare de spaime a celor care știu, în adîncul ființei, că suma de rahaturi (bullshit pre limba lor) pe care au adunat-o în mod necesar, pentru îmbrobodirea prostimii, pentru a împăca contradicții imposibil de conciliat și pentru a nu supăra pe adevărații stăpîni – în veci nu s-ar clinti de la preceptele majore ale liniei anticreștine și antiumane în care a înțepenit America de multe decenii – îți fac realmente greață.

Omenirea mai are grozav de tras din cauza ăstora. Probabil nu pentru multă vreme, după cum merg lucrurile. O paște somnul de veci.

Absolut scîrboase cele vreo 30 de minute cît m-am uitat la cei doi secunzi. Nu mai pierd timpul altă dată. Fie ce-o fi, americanii vor plăti prostia și nesimțirea care îi paralizează în fața cancerului intern ce le-a cuprins, și lor, societatea. Iar noi, cu asemenea bolnavi  pe grumaz nu putem spera niciodată la ceva bun.

Absolut deconcertant pentru mine cum javrele politice din România par mai suportabile după ce-i vezi pe falșii ăștia. Noroc că-mi trece repede.