Niciodată, niciodată, pînă cînd se întîmplă.

Calendele grecești s-ar putea să fi venit. Caz în care am intrat în cea mai periculoasă lună a istoriei.

Grecii sînt americani, noii troieni ar fi rușii, calul troian nu prea mai contează sau nu mai e vizibil, s-a multiplicat în sutele de cozi de topor ale unei specii profund neumane.

Cu o lună îninte de alegerile imperiale am pășit pe un teren minat, fiecare zi poate aduce confruntare militară deschisă între ruși și americani în Siria. Situația se tensionează de la zi la zi, literalmente, iar izbucnirile nulandiștilor, scurgerile deliberate (vezi Kerry ca șoim al războiului, aparent un cu totul alt Kerry față de cel ce încerca un acord cu rușii, aparent – ceva nu mă convinge), isteria antirusă a vicilor, agitația aflată la limita trădării a ministrului american al războiului (pardon, apărării) nu prevestesc nimic bun.

Este posibil ca totul să depindă de ponderea generalilor americani întregi la cap. Pînă acum, în mai multe rînduri, s-au dovedit oameni raționali. Să nu-i subestimăm însă pe cei vînduți total complexului sau pe îndoctrinați – trebuie să fie și dintre aceștia, viermele lucrează de mult timp.

Văd că și Merkela s-a trezit ieșind din cadă, precum altădată, cînd era hipsteră redegistă, ieșea din spuma mării ca o… Afrodita (sau hermafrodita, nu e clar) !? Să fie sancționați rușii pentru că nu se dau peste cap la comanda americană ! – vrea tanti Merkel. Cum scriam mai sus, calul troian devenit puzderie de cai mai mici. Sau iepe. Da’ alegerile pe acăsică tot așa triumfal le pierzi, madam ?

Obama ? Nu știu, poate că da, poate că nu, poate că se va trezi cu telefon la 3 noaptea, „alo, domnu’ președinte, sînt io, Ași Cartăr, vezi că noi am început bombardamentele în Siria”, ca să-l parafrazez pe un comentator politic american.

O lună grea, extrem de periculoasă, în pline vremuri diavolești.