„I anticipated…”

După ce vedeți filmul, puneți-vă următoarea problemă. Miss Sloane i-a jucat pe toți. Aparent nu există nicio 3rd party acolo, probabil nici nu există în intenția scenariștilor. În film nu e necesară, se ajunge la un deznodămînt presupus pozitiv. În fapt, pentru toate personajele se ajunge într-o fundătură, într-un blocaj.

Totuși, 3rd party e prezentă. Dacă nu anticipezi o reușită ci aranjezi să se ajungă într-o fundătură, orice ar fi, atunci Miss Sloane devine, la rîndul ei o păpușă manipulată. Ăla mic și ăla mare, în tricourile lor inocente, ce băieți docili, serviabilli, cum s-au pus ei la dispoziția domnișoarei Sloane, cum i-au furnizat dovada, cum se bucura cu trăire operativul de pe teren, mă rog, din parcare. În film.

În alt film, 3rd party anticipated că se poate întîmpla orice, în timp, dacă te joci de-a lobbyul cu o țară întreagă. Atunci, să fie pregătită fundătura din timp, orice ar fi. Cine pe cine ascultă ? Nu contează, dacă nimeni nu aude pe nimeni.

Iar întrebarea ar fi, mai degrabă, de cine ascultă tehnica de ascultare, cui se oferă ea, la o adică, și de ce se lasă violată ? A simțit Miss Sloane ceva cînd au luat-o furiile și a trîntit dosarele de pămînt.

Așadar, cine e Miss Sloane în filmul de la noi ? Ghiță, Ponta, Coldea ? Probabil toți și niciunul, dacă anticipezi o fundătură. Caz în care se va întîmpla, negreșit. După cum a fost anticipat. Cerc închis. Mult succes comisiei SRI !

Et pourtant, Mrs Kovesi trebuie mătrășită, fundătură au ba.

ilustrația muzicală se intitulează potrivit