Degeaba, anunț de pe acum,
Te scurge și curge,
Parcurge degeaba.
Degeaba plîng viața ce a fost,
Acum sunt degeaba, cuvinte,
Cu virgulă aparent scoasă prost,
Cu joc de cuvinte pot scrie, cu rost,
Dinainte spre mâine,
Degeaba.
Povara omului alb,
Trecutul românului verde,
De sus nu se vede contextul.
Coboară inutil,
Avertismentul e dat,
Coboară în util,
Alege bine pretextul.
Degeaba stau în păcat,
Degeaba vei rămîne cu textul.
Pulbere de stele,
Mai jos, subatomic, de lutul cinstit,
Din care, degeaba,
Adapă orgoliul ideea
Că am fi,
Nu ține de sete prea multor
De ce ?
Poetule dispărut ce îți pare, degeaba,
Că te mai poți exprima, o dată,
Prin mine.
Mă lasă în pace !
Condamnarea la moarte,
Din toți, va învinge,
Degeaba,
Cînd gîndul îndeasă în creier
Ng-ul cretin
Sub care, acum, nu se vede
Cum putem fi iertați, pe deplin.
Cuvinte în format electronic, concepte
Degeaba pretinse că sunt,
Cum trece nisip în clepsidre degeaba,
Nici praf nu se alege
Din timp…
La conu' Mişu 
„Cuvinte în format electronic, concepte
Degeaba pretinse că sunt,
Cum trece nisip în clepsidre degeaba,
Nici praf nu se alege
Din timp…”
Așa mă simt mereu de ziua mea. Astăzi e ziua mea. Coincidență, nu glumă.
Înțeleg, dar nu aprob. E doar momentul de singurătate, să-i zic existențială. Dacă cei dragi sînt pe aproape, e bine, blues-ul aniversar trece prin zîmbetul de pe fața lor.
La mulți ani cu sănătate !
degeaba tu spui că degeaba-i
degeaba io spun că ’ncă nu-i
cât unu la lună mai urlă
și altu’ i răspunde din târlă
degeaba se pare că nu-i
și fiarele ’și pun pofta ’n cui
degeaba
degeaba
degeaba ’ncă nu-i
cât glossa poetului stâlp e
de pară
și nor
Degeaba și starea de luptă nu coexistă. Cît trăim, ne luptăm, chiar și o zvîrcolire inutilă tot… rezistență (am ezitat, alt cuvînt care se înnegrește… degeaba) se cheamă.
Ca și „coabitarea”, ca și „naționalismul”…