Observ o mult prea mare înverșunare antiromânească și o mult prea palidă rezistență în rîndurile celor care ar trebui să ne apere de lupi.

Miroase a spălare pe creier de tip ideologic. Ați ghicit, miroase a Soros.

Dacă în privința genezei cheoaveșii și a ongului cesemist lucrurile sînt la fel de clare precum labele desculțe ale mașterei macoveice pe peretele cabinei avionului, în privința sereiștilor nu prea înțeleg.

Sigur, prezența unui șef de organizație sorosistă în vîrful SRI, oricît de normal la cap ar părea să fie după spusele multora dintre cei ce au avut de a face cu el, nu ajută. O paranteză: oricît mi-ar plăcea să cred în potențialul securiștilor români, mă cam îndoiesc că e omul lor, plasat din timp, de mic chiar, în tabăra inamică. Măcar bag un dubiu, hi, hi, poate pierd ceva timp și nervi cu ipoteza unii cărora le doresc să fie la fel de eficienți ca bolovanul pe fundul lacului.

Revenim. Ideologia sorosista e insidioasă, are nevoie de timp. Timp pe care l-a avut, cu prisosință. A avut și are, de asemenea, condiții extrem de favorabile. Prima și cea mai importantă, impusă cu baionetele, nevăzute, dar foarte reale, occidentale, fiind cea a libertății ongurilor de a zburda fără să dea socoteală cu privire la sursele de finanțare și cerințele asociate cu sumele de bani primite. Mircea Badea are cruntă dreptate în această privință. Cum are cu multe alte ocazii.

Culegem roadele otrăvite în toamna existenței noastre ca stat (viziune optimistă). Racilele locale și beția puterii, atunci cînd faci parte dintr-o organizație puternică, ar fi existat, virulența antiromânească nu.