Toți domnitorii, regii, ducii, staatholderii inamicei noastre Olanda, dogii, emirii, au, ba chiar, și mai ales, țarii, hanii, sultanii și împărații erau cretini. Da, da, cum altfel, dacă toți manifestau mania de a bate monedă proprie. Unii, ăia mai mici, se luptau să capete dreptul de a bate moneda proprie, ăia mai mari să le taie pofta celor mai mici cu pretenții de emancipare. Pentru că, după monedă, urma emanciparea, independența. Sau confirmarea ei, vezi cazul țărilor române.

Iacătă, neicusorule, idioților ăstora nu le mergea mintea să priceapă cum, de vei renunța la moneda proprie, o să faci parte, mintenaș, irevocabil și iremediabil, din clubul select al celor pe care îi vei șterge la cur. Nope. Dobitoci lipsiți de viziune, troglodiți care numărau degeaba aurul cu stemă proprie, ei niște nimeni, de fapt, paria percepției și mama anticoncepției.

Cum să nu fi priceput boii, te întrebi, cîte avantaje te pîndesc dacă_calci hotărît într-o devălmășie veselă, unde tot ueistul ți-e prieten, mai ales la Brrucsel și Strasburr, unde covrigul umblă cu cățelul în gaură, iar austroneamțul nu mai prididește să te stropească cu elixir de prosperitate, cu o viteză mai ceva decît iureșul depopulării pădurilor noastre de copaci? Niciun imperiu nu pîndește, nici măcar din umbră, niciun interes material egoist nu se există să egziste în ținutul zînelor cu barbă și al emceveurilor de iubire paternă. Nțțț, zilch, nada de nada, verbotten!

Bă, dacă v-aș crede, pieleni și ratudori și alte scursuri din sondaj de opinie avangardist, proletcultist, ai un aer trist de bursier soroșist, atunci azi, acum, aș emigra în Papua definitiv, încetînd în veci de veci să mai sper ceva de la neamul meu ajuns, bineînțeles, într-un club prea select ca să-l mai înțeleg eu. Sau să-l suport (a suporta nu înseamnă a sprijini pe cineva – remarcă pentru vreun rătăcit feisbucizat care a învățat limba română între două laicuri).