Toate rivalele la sertar.
din ciclul: lumea după Luluța
(unde „după” denotă firea mea optimistă)
[grazie Guido Crepax]

Se înțelege acum de ce Nuți și Alinuța își iau cafeluța prin Costa Rica ? Desigur, cu timpul, Luluța a extins anvergura visului spre universal, spre întreg Westerosul (pentru cei ce își aduc aminte de Marele Septon). De ce să nu ședem cuminți în sertare cu toții ? Aud ? Nu, nu aud decît vreo cîteva duzini, în deal la Werner. Cum să nu ne lase Badea baltă în aceste condiții ?

Revenim. Pentru a întări în conștiința citi… privi… ciripitorului (!?) modelul cultural de la care se inspiră și la care aspiră (fără să poată) Luluța adăugăm la dosar:

Surse neautorizate și rău intenționate ne intoxică cu informația falsă cum că la capătul firului telefonului roșu-portocaliu care apare în clip s-ar afla o persoană din Ploiești. Nu putem ști, dar chiar de ar fi așa, de ce să nu ne bucurăm că telefonul o binedispune în mod evident pe Luluța, pardon, Valentina.

Bineînțeles că informația este categoric falsă, chiar dacă noi nu știm asta înainte de prezentarea concluziilor inspecției judiciare. Chiar trebuie să vă explic totul !? Folosiți un pic logica – accoding to Luluța & Werner – că vă paradesc !

Pentru cei mai cei mai (2x sau 2.0) rafinați punem și trimiterea (termen juridic!?) vizuală spre o expoziție unde se poate observa (fără mijloace specifice, doar cu ochiul liber <- cuvînt odios, aproape penal) că modelul Luluței nu are nimic de ascuns, cum ar veni… se dezvăluie sau se autodenunță complet (dar nu de judecată).

Unii ar putea insinua că imaginile prezentate aici ar sugera manifestarea unui fetiș. Ei, na, procurorii de elită pot să-și îngăduie, în spiritul luptei anticorupție, așa ceva.