Eu cred următoarele (ține și de declarație, ca să nu mai mă obosesc, dacă i se activează ambîțul Lauruței sau altui specimen similar):
Va ieși un rahat din aventura bibitrumpistă cu mutarea ambasadei americane la Ierusalim.
Normal că nu le crede nimeni pe stîrpiturile ipocrite din UE, se joacă de-a polițistul bun, doar dau impresia că ar avea ceva simpatie pentru tragedia palestiniană. Aiurea! Niște farisei. Vor muta toți ueiștii ambasadele. Poate Suedia nu. (De ce Suedia? Pentru că oricum nu-i mai înțelege nimeni, s-au cretinizat complet de cînd se experimentează toate „revoluțiile” globalismului pe pielea foștilor vikingi.)
Trump, în brutalitatea lui, e mai corect. Măcar, dacă mai are importanță cuvîntul Americii cînd, simultan, rupe un acord valabil cu Iranul, garantează, cumva, statutul de oraș special pentru toate religiile monoteiste.
Contează, dacă căscați ochii la jocul principal, venirea (sau amînarea) Apocalipsei. Deși s-a poticnit cînd să-i pronunțe numele, Trump a menționat explicit moscheea Al Aqsa:
„Jerusalem is today — and must remain — a place where Jews pray at the Western Wall, where Christians walk the Stations of the Cross, and where Muslims worship at Al-Aqsa Mosque.”
Apocalipsa începe odată cu reconstruirea Templului pe locul originar. Deocamdată – „and must remain” – așa ceva nu se poate.
Ce se întâmplă acum, sub atenta îndrumare şi observaţie a unor malefice puteri străine este destructurarea statală a României prin cele cândva câteva, azi nebănuit de multe cozi de topor autohtone ! Este transformarea de facto a celebrei replici : N-au ei atâtea topoare, câte cozi de topor avem (la) noi ! Cel mai clar şi trist semn al valabilităţii acestui raţionament este modul disperat în care este apărată şefa DNA, în urma aflării unor maşinaţiuni deloc legale, a unor protocoale securisto-politice care , cel puţin teoretic, n-ar trebui să aparţină unui stat de drept, sau unor democraţii veritabile ! Dar pentru că UE, şi mai ales SUA sunt capii unor astfel de matrapazlâcuri politice, exportate parşiv şi-n statele cu care au relaţii, fie de prietenie, fie de inamiciţie, apărarea acestui sistem mafiot politic, în care serviciile secrete conduc uneori total state întregi, ce se întâmplă acum în românia pare să fie o defectare pentru care cei daţi în vileag nu vor fi pedepsiţi din două motive : Odată pentru că ar putea să vorbească, şi a doua oară pentru că ar putea să-i sperie şi pe alţii o eventuală răspundere , inclusiv penală pentru fapte ce ţin de trădare naţională şi atunci puţini s-ar mai încumeta să devină slugi ascultătoare şi unelte manipulatoare pentru cei „30 de arginţi” !