De ce ar putea pierde PSD puterea politică și alegerile (probabil în această ordine)?

Răspuns: pesta porcină.

Băieții de partid se dovedesc incapabili să reziste asaltului securist de zvonistică și manipulare al băieților de epoleți.

PSD-ul e vinovat pentru apariția și răspîndirea pestei porcine. Poveștile se schimbă, una mai dementă decît cealaltă, n-are importanță pentru că au o singură concluzie și aceea rămîne în mintea țintei: PSD-ul e de vină.

Pot să observ acest fenomen din 3 surse, toate localizate în Muntenia, dar în județe diferite, neatinse (cel puțin pînă acum) de pestă. Manipularea ține întotdeauna cont de context, de interesele și temerile țintei vizate, de pregătirea și referințele ei culturale, sociale, politice. Nu știu de ce credeam că oamenii de la țară ar fi mai rezistenți decît haștagii. Poate, pe ansamblu, e adevărat, sunt mai cu picioarele pe pămînt. Dar există ac și pentru cojocul lor, iată.

Se speculează o ocazie sau s-a lucrat, criminal, prin declanșarea unei epidemii înainte de declanșarea campaniei de zvonistică ? Nu știu, adevărul ar ajuta doar la stabilirea unui calendar posibil, o acțiune integral premeditată și pornită într-un anumit moment sugerează o finalitate într-un interval de timp relativ scurt, altfel oamenii uită, obosesc, își schimbă atitudinea.

PSD-ul mare rămîne același ierbivor gigant, cu percepții rapide, corecte – concentrate apoi într-un creier mic, cerc restrîns de putere, un cerc de cercuri, dacă punem și baroniile – și reacții lente, ineficente. Dependent de sub-statul securist, cu care a colaborat simbiotic, partidul a devenit, categoric și din plin, vioara a doua, l-a consolidat incredibil de mult, probabil chiar dincolo de așteptările acestuia.

Dacă, în vremea lui Dragnea (nu datorită), a apărut o reacție de emancipare, probabil la niveluri mai puțin penetrate, unele cu un simț mai dezvoltat al interesului național, al apartenenței – în contradicție cu ideologia globalist progresistă pe care se străduiesc să o inoculeze partidului, de trei decenii, neokominterniștii „de bine” – nu știu dacă curentul respectiv are suficientă forță, hotărîre și rezistență pentru un război atît de mare.

PSD-ul din anii ’90 putea colabora și cu o securitate naționalistă, nu facțiunea care a profitat de revoluție, una suficient de puternică însă pentru a conta. Epurată sistematic, partea naționalistă veche nu pare să aibă un echivalent, la nivel de organizare sau de voință, în prezent. Poate nu este cazul să caut neapărat o manifestare naționalistă de suflet, dar nici partea pragmatică, care ar trebui să înțeleagă prima că interesul ei stă într-un stat național puternic și stabil, nu-mi pare, repet, nici suficient de organizată nici suficient de hotărîtă.

Ambele zone de interes, PSD-ul antiglobalist, ușor conservator, ușor tradiționalist, care poate să împace și o doctrină de stînga nerevoluționară, așezată și securitatea pragmatic naționalistă își trag legitimitatea și forța din viziunea profundă, instinctivă (într-un înțeles comparabil cu cel al importanței intuiției în raport cu analizarea strict rațională a informației), despre lume, stat și politică a unei, cred, încă majorități. Majoritate supusă unor presiuni teribile, dar care revine, firesc, de nevoie, la valori tradiționale, corecte în ordinea lucrurilor. Majoritate care se vlăguiește an de an, în lupta, conștientă sau nu, cu pesta porcească a globalismului antinațional, anticreștin, antiuman.

Zvonistica aberantă care scoate PSD-ul vinovat de răspîndirea pestei porcine biologice face mult rău, însă, în ultimă instanță, e doar o tactică ticăloasă.

Porcimea globalistă, cea care folosește metode atît de murdare, reprezintă adevărata ciumă, ciumă de care oamenii au cu adevărat dreptate să se teamă, cea care ne impune datoria de a pune întrebări și activează dreptul de a cere socoteală.