Cum au votat ue„parlamentarii” din România ticăloasa lucrătură antinațională îndreptată împotriva poziției corecte a guvernului ungar ?
În paranteze am trecut grupul ue„parlamentar” la care sunt afiliați.
Contra: Norica Nicolai (ALDE), Csaba Sogor (EPP), Traian Ungureanu (EPP), Renate Weber (ALDE), Iuliu Winkler (EPP)
Abținere: Doru Claudian Frunzulică (S&D), Ramona Nicolae Mănescu (EPP), Theodor Stolojan (EPP)
Nu au votat: Victor Boștinaru (S&D), Mircea Diaconu (ALDE), Damian Drăghici (S&D), Sorin Moisă (EPP), Laurențiu Rebega (ECR), Maria Gabriela Zoană (S&D)
Restul merită scuipați în față.
Un singur PSDist cu un coi de (semi)curaj – Frunzulică și 3 mai șmecheri/abili – Boștinaru, Drăghici, Zoană
Renate Weber, care a fost soroșistă grea, are inteligența și bunul simț politic să voteze corect, iar curvele lui Iliescu/Năstase/Geoană/Ponta/Dragnea care, altfel, numai cu suveranitatea-n gură, ioc ! Ce naiba să aștepți de la mancurții ăștia !?
În altă, obsesivă, ordine de idei (respect Cato ăl bătrîn !): Ieșirea din UE, acum !
Comentariu riddick/prioritate de dreapta (http://riddickro.blogspot.com/2018/09/avem-nevoie-de-ceea-ce-ar-trebui-sa.html) la care subscriu:
Votul europarlamentarilor din România în favoarea rezoluţiei împotriva Ungariei indică duplicitatea PSD, care mimează apropierea de Orbán şi de „vişegrazi” dar nu face şi paşii concreţi. Bun, nu stăpâneşti europarlamentarii „puşi pe liste de Ponta”, dar nici comunicat de solidaritate precum Polonia, care a anunţat sprijin total pentru Ungaria în UE? Sau în Consiliul European voturile RO le dă Iohannis, nesuspendatul?
Pentru:
– toţi de la grupul socialist: A. Cristea, M. Grapini, C.S. Ivan, D. Nica, I. M. Paşcu, R. Popa, D. Sârbu, C. C. Tănăsescu, E. Pavel şi C. Ţapardel (ultimii doi, semnatari ai Manifestului Spinelli); D. Drăghici, M.G. Zoană şi V. Boştinaru – non-vot iar D-C Frunzulică abţinere; niciun vot contra!
– toţi de la PPE (PnL, PMP) mai puţin TRU şi cei doi de la UDMR („contra”), plus două abţineri şi un non-vot
– de la ECR, M. Macovei „pentru” şi L. Rebega (de-al lui Ponta!) non-vot; ECR a cerut vot contra!
Contra:
– de la ALDE, N. Nicolai şi R. Weber (Spinelli! camuflaj pt. intrarea recentă în alde.ro), iar M. Diaconu (fost Spinelli) – non-vot
Pentru mine acest vot este de referinţă şi dacă mai apar ipochimenii „pro” pe liste la anul (europarlamentare) mă voi reorienta spre boicot, va fi semn că PSD umblă în continuare cu cioara vopsită. Nu votez cu alde.ro care are stelele UE pe semnul electoral, iar ca vreun nou partid eurosceptic să se ivească în timp util, este cam greu.
Mulţumesc pentru preluare.
PSD e filoxerat, infestat masiv. Nu doar cei doi „spineli”. Frunzulică e un europeist jegos, recent am văzut un clip al unuia de la UKIP, pe final intră Frunzulică la replică ostilă în plen (anti-Brexit, pro-UE).
Iohannis a inventat „programul” România Educată (romaniaeducata.eu deşi domeniul romaniaeducata.ro este nealocat sau .net, .org, sau .com, etc). care are şapte grupuri de lucru şi la toate şapte MEN are trimişi reprezentanţi. Plus alte doua-trei sindicate din învăţamânt (ostile PSD). De pe vremea lui Cioloş (2016) dar şi actualul ministru de la MEN aprobă „schema”, prin martie 2018 vorbea despre noile legi ale deucaţiei, la care va ţine seama de una-alta, dar „şi de marele program România Educată, de sub patronajul preşedintelui republicii” (citat aproximativ). Preş-ul n-are atribuţii constituţionale în formularea de politici guvernamentale sau în coordonarea implementării lor, totul e în folos propriu („uite, ‘face’ „).
Anul trecut, la deschiderea anului şcolar şi a celui universitar, Iohannis a fost invitat şi însoţit la ceremonii de directori, primari, prefecţi şi rectori din PSD, în cuvântări scuipând pe guvern. Bucureşti (primarul sectorului 4 – din tabăra Firea), respectiv Constanţa. Anul ăsta deocamdată nu la cel şcolar, mai vedem la cel universitar.
Au deci unii din PSD… parteneriate cu insul care a declarat de la început „pornesc un război total cu PSD” (apud Tăriceanu, decembrie 2016).
Da. Trist. Vom vedea chestii și mai urîte, curînd, după toate semnele.
Ai dreptate, nu se poate face nimic cu zeama de cretini (cazul fericit) care nu trăiesc decît pentru a participa la compromisurile cele mai puturoase.
Iar pe partea globalismului cu plan, secta instituționalizată infiltrată peste tot probabil reprezintă cel mai competent (în rău) aparat de stat pe care l-a avut România. Să nu uităm că au lucrat, fără altă spaimă decît pierderea confortului maxim, cam tot regimul lui Ceaușescu, teoretic ostil lor. Gogurădulescismul a îndoctrinat din umbră, dar cu voie de la complicii pesedeului de idioți din jurul lui Ceaușescu, generația de schimb neokominternist. Apoi au venit Lauder(PRoTV) și Soroș, cu voie de la securiștii de bine și de la Ilici holocaustificatorul și au desăvîrșit opera.
Bine, nu-i nimic nou sub soare, de la Tudor Vladimirescu se tot repetă povestea, iar Dragnea nu e Cuza sau Antonescu sau Ceaușescu, face (sau se face) ce poate. Tocmai pentru că nu are încredere și a a apelat la fideli/fidele aș zice că ar vrea ceva, ceva. Poate a avut și pe unii care i-au sădit idei bune, dar totul a devenit, conform celei mai importante legi de-a lui Murphy, varză tocată mărunt. Dacă ne încălzește cu ceva, aș zice că așa e peste tot în acest sfîrșit de lume, la propriu sau la figurat.
E bine de ştiut înainte de Referendum :
Care a fost PĂCATUL sodomiților?
Se pare a fi simplistă și nepotrivită întrebarea care se formulează în titlul acestui articol. Cu toții cunosc că sacrilegiul dezgustător al locuitorilor Sodomei, Gomorei și al cetăților din jurul acestora era patima pervertită a homosexualității. O patimă atât de dezgustătoare în ochii lui Dumnezeu, încât aceste cetăți au rămas pildă veșnică a înfricoșătoarei dezaprobări a lui Dumnezeu prin greaua pedeapsă pe care au suferit-o, fiind șterse de pe fața pământului cu pucioasă și foc . Cu toate acestea, în Sfânta Scriptură avem o referire la păcatul sodomiților rostită de însăși gura lui Dumnezeu, care ne cutremură încă și mai mult. Cu vreo 600 î. Hr., Dumnezeu, prin proorocul Iezechil, îi preînștiințează pe nepocăiții iudei despre pedeapsa ce are să vină asupra Ierusalimului, din pricina tragicei lui apostazii de la Legea Lui, precum și despre completa lui distrugere. Domnul Atotțiitorul numește Sodoma sora Ierusalimului, datorită aceleași stricăciuni, și denumește păcatul cetății Sodomei, explicând totodată de ce a distrus-o și amenințând Ierusalimul că aceeași soartă va avea și el.
Ceea ce ne uimește în cuvintele lui Dumnezeu este faptul că păcatul sodomiților nu este denumit de către cunoscătorul de inimi Dumnezeu așa cum îl știm noi, ci diferit. Și iată ce citim: „Care au fost fărădelegile Sodomei, sora ta”. Care? „Mândria” . Mândria, îmbuibarea, obrăznicia, trufia! Iar Dumnezeul cel Sfânt explică: „S-au mândrit și au făcut fărădelege înaintea Mea”. Erau trufașe, spune Domnul, se făleau și se lăudau cu cele pe care le făceau, nefăcând păcatele lor în ascuns, ci la arătare, înaintea Mea, la lumina zilei, cu obrăznicie și nesimțire, fără sfială și frică. „Păcatul…nu-l săvârșeau în ascuns și cu rușine, ci îl făceau cunoscut și-l răspândeau peste tot, lăudându-se cu faptele murdare pe care le făceau”, tâlcuiește locul de la Isaia 3, 9 și Sfântul Vasilie cel Mare. De aceea și Eu, continuă Dreptul Judecător în cuvântul Său, i-am șters de pe fața pământului, când am văzut ce fac. „De aceea le-am şi nimicit, cum ai văzut” .
Cutremurător este cuvântul dumnezeiesc: „Acesta este păcatul sodomiților”: nu cel pe care am fi așteptat să-l auzim, ci „mândria”. Sentința dumnezeiască are profunzime. Prezintă rădăcina și pricina păcatului degenerat și pervertit al sodomiților, care nu era altul decât trufia, obrăznicia, lăudăroșenia, necinstirea lui Dumnezeu. Și nu numai că păcătuiau, ci se și mai lăudau cu păcatul lor. Iar aceasta a fost ceea ce L-a întărâtat pe Dumnezeu. Și pentru aceasta i-a nimicit. Dar pentru ce scriem acestea? Te cuprinde frica și cutremurul când observi identitatea în dispoziții ale sodomiților cu noii sodomiți. Ai zice că aceste cuvinte de la anul 600 î. Hr. s-au scris pentru cele ce se petrec astăzi în toată lumea și în țara noastră.
«Gay pride»! Defilarea homosexualilor în capitală cu principala caracteristică și reclamă: «Pride»! Trufie! Mândrie! Este cu putință să nu se înfricoșeze cineva văzând asemănarea? „Și le-am nimicit, cum ai văzut”, spune Dumnezeu. Toți cei care mai vrem să stăm cu frică de Dumnezeu în acest loc; toți cei care ne neliniștim ca să nu ajungă țara noastră „în adâncul relelor”, încât să „nu bage în seamă” ; toți cei care nu suferim să vedem cum țara noastră se transformă în Sodoma și Gomora, să înțelegem profunzimea cuvintelor dumnezeiești. Să ne subțiem simțirile noastre duhovnicești pentru a putea constata amploarea „mândriei”, adică a provocatoarei și obraznicei nerușinări care a cuprins lumea noastră, vremea noastră, pe străzile orașelor noastre, afișele și ecranele gigantice a civilizației noastre materialiste, „stilul” nostru de viață, înseși inimile noastre și prin ea toate alegerile și preferințele noastre estetice. Toată această climă, această atmosferă, în care ne mișcăm și care favorizează apariția continuă de noi monstruozități asemănătoare.
Să ne dăm seama de seriozitatea împrejurărilor, de marginea prăpastiei pe care ne aflăm, și să ne îmbrăcăm în „sac și cenușă”. Să cădem în genunchi, să ridicăm mâinile, să plângem înaintea lui Dumnezeu, recunoscând că „am păcătuit, fărădelege am făcut, vinovați suntem” . Și să ne pocăim, să ne întoarcem de la slava deșartă, de la lucrurile noastre zadarnice, de la aroganța noastră la preacurata frică a lui Dumnezeu. Această frică, frica lui Dumnezeu, evlavia, conștientizarea atotprezenței Lui, să le cultivăm în noi înșine și în copiii noștri. Altă cale nu există. Avertismentul lui Dumnezeu este limpede:
„Mai înainte de sfărâmare merge defăimarea și mai înainte de cădere cugetarea cea rea” și: „Domnul celor mândri le stă împotrivă, iar celor smeriți le dă Har” .
e-mail: „De ce voi vota DA la Referendum…”
21 septembrie 2018 5 3.376 3 minute de citit
FacebookTwitterGoogle+LinkedInStumbleUponTumblrPinterestRedditVKontakteOdnoklassnikiPocket
De ce voi vota Da la Referendum….
Nu pot fi acuzat nici de bigotism, rigiditate habotnică ori reflexe mentale premedievale. Stau eu toată ziua cu nasul în cărți despre bizantinism, dar port sandale de trekking la reverendă. Colecționez antichități, dar inventarul lor îl țin în Excel. Și nu cred că mântuirea e după culoare, deși iubesc curcubeul.
Însă sunt lucruri pe care nu le negociez, ever!
Nu-l negociez pe Hristos. Oricât aș tăia din etichetă, cutumă și formă, nu pot eluda un adevăr de necontestat: că o familie înseamnă un bărbat și o femeie. Cu variantele ei, care țin de cutremurele vieții: mame care-și cresc copiii fără soți/ divorțate/văduve, nepoți rămași în brațele bunicilor. Dar, în nici un caz, o familie nu poate însemna un bărbat + un bărbat. Oricât mi-aș concentra acuitatea științifică, ceea ce are el se potrivește perfect cu ceea ce are ea. Dacă mă înțelegeți unde bat. Pur și simplu asta e definiția intrinsecă a unei relații: procrearea, în beneficiul general al societății. Că nu se întâmplă așa mereu, e o altă discuție. Ontologic, bărbatul e mulajul femeii. Nu al unui alt bărbat. Până și clătitele postmoderniste din Vama Veche mărturisesc același adevăr axiomatic: cu ”dânsa-ntr-însa”, nu cu ”dânsu-ntr-însul”.
Știu. Mi s-a transmis, pe toate canalele, că oficializarea căsătoriei dintre persoanele de același sex nu impietează credința mea. Pe bune? În România, legea prevede că o cununie religioasă trebuie precedată, obligatoriu, de cea civilă. Asta înseamnă, implicit, și reversul. E un principiu de drept. Adică îți vin doi bărbați de mână la biserică și-ți cer să-i căsătorești. Știu că pare fantezie, dar se întâmplă, prin alte colțuri de lume. Ce faci? Refuzi? Și dacă te dă în judecată? Plătești amendă sau mergi la închisoare. Se întâmplă deja în Danemarca. Preotul are dreptul să refuze oficierea cununiei, dar episcopul e obligat (prin lege!!!) să găsească un preot cu o conștiință nițel diferită de cartea pe care a jurat la hirotonire, ceea ce e un abuz grosier asupra conștiinței episcopului.
Se prăbușește cetatea dacă definim familia ca fiind un bărbat și o femeie? Au făcut-o deja jumătate din statele uniunii, și nu s-a prăbușit nimic. Nimeni nu hăituiește pe nimeni, fiecare să-și trăiască sexualitatea cum dorește/cu cine dorește/ și de câte ori îl ține libidoul. Ortodoxia e discretă, nu ridică cearceafuri. Dar, în același timp, suntem oameni ai cetății. Și avem o datoria de creștin să mărturisim adevărul revelat. Nu merge cu tăceri, zâmbete discrete, aere de progresiști mistici. Ori ești creștin și crezi în ce ți-a spus El, ori nu ești. Toate până aici.
Păi nu se laudă Uniunea Europeană cu deviza ”Unitate în diversitate”? Unde e diversitatea dacă toți trebuie să ne aliniem acestui val de decerebrare morală?
Și, apropos de hărțuire, vouă chiar nu vă e rușine?
Adică, dacă votez la referendum DA, sunt automat: pesedist fără creier, primitiv medieval, țăran prost, vinovat că pleacă tinerii din țară, că nu se fac spitale, că nu se astupă găurile din asfalt, că se năruie bugetul național, că avem copii în orfelinate și că unii-și pleznesc nevasta pentru că supa nu a avut 42,5 grade Celsius la servire. Toate relele din lume sunt asimilate ”familiei tradiționale”, ceea ce e o demonizare la fel de urâtă ca excesele habotnicilor care au orgasme subliminale rostind cuvântul ”homalău”.
Bine, sunt țăran primitiv, relict medieval, biped logocentrist, popă prost, sunt ce vreți voi să fiu, dar eu de Hristos nu mă las. Și Hristos, ”creștinilor progresiști”, s-a dus la nuntă. Unde era o mireasă și un mire. Mireasa avea sâni și mirele avea un deficit de vin. Asta spune Revelația, nu altceva. Și să vezi încurcătură dialectică, asta spune și biologia!
O să mă duc la referendum să mă sprijin cu ștampila pe căsuța DA. O să o fac în semn de respect pentru matricea etică în care m-am născut, în care am crescut, și în care o să mor. În semn de respect pentru sutele de bunici pe care i-am îngropat cu cruce la cap, îmbrăcați în portul strămoșesc, și pe care, dacă le-aș spune despre căsătoria dintre doi bărbați sau două femei, i-aș muți de uluire. Bunicii noștri, crescuți în ”sâmțul ăl bun” (”bunul simț), în care unul plus una egal viitor, și unul plus unul egal cel mult o tăcere dureroasă.
Puteți să mă ștergeți de pe lista prietenilor, dacă nu vă convine cum sunt și cum gândesc.
Singurul like care mă interesează e din altă rețea.
O să votăm un milion, șase milioane? Puțin îmi pasă. Singur dacă rămân, singur cu El, sunt mulțumit. Cum zice în psalmul 90? ”Vor cădea de-a latura ta mii, dar de tine nu se vor apropia!”
Lumea se schimbă, treaba ei. Singur dacă rămân, cu ai mei, cu potirul și cu prescura, din legea Lui nimic nu schimb.
Și cât sunt cetățean al cetății, spun ce gândesc și pun ștampila unde vreau eu!