Pentru cei care nu au făcut ochi ieri, pe care nu ai cum să-i înveți în două săptămâni, lucrurile se prezintă simplu.

În nota răului cel mai mic, scîrboasă de felul ei, Dăncilă și PSD reprezintă un rău mai mic decît Werner și PNL.

Ambele direcții se pleacă în fața străinilor. Ambele sunt infiltrate de servicii care, la rîndul lor, dau socoteală întîi în afară. Ambele au în componența lor cîte o colecție de mafioți locali puși pe îmbogățire, grupuri fără cea mai mică preocupare pentru binele public.

Un minus la tabăra wernerului prin Werner însuși, agent neamț pe față.

Un mare minus în comportamentul căpeteniilor PNL, care aproape se întrec cu Werner în pornire antiromânească prin declarații elucubrante, comportament ce te face să întrebi ce este cu atitudinea sinucigașă, inexplicabilă doar prin aroganță grofească de tip Lorban sau Gorghiu. Am o explicație, pe lîngă cea de bun simț a neamului prost cu coada pe sus. Li se cere, din afară, nu numai să trădeze, dar să se și lege de soarta ocupantului printr-un comportament ostil față de băștinași. PNL își antagonizează majoritatea populației, încet și sigur, amăgindu-se, poate, că realitatea virtuală de televiziune și internet poate ține loc de realitatea măsurabilă din supermarket și viața obișnuită. O face ca o condiție obligatorie prin integrarea, cu arme și bagaje, în tabăra germană și ueuropeistă.

PSD se pleacă și în fața americanilor și în fața UE păstrînd însă o urmă de autonomie, atitudine pentru care a plătit scump, cu Dragnea pedepsit ostentativ, atunci cînd și-au permis măsuri politice în favoarea românilor și care, automat, au ciupit din privilegiile stăpînilor străini. La PNL/PDL nu vei găsi niciodată exemple similare.

Conjunctura în plan extern se prezintă favorabil pentru PSD.

Mișcarea lui Trump, care luptă din greu cu statul paralel-globalist, același tip de stat subteran al serviciilor, procurorilor și mass-media de propagandă ca de la noi, cîștigă teren. Trump are avantaje, poate numi judecători, poate concedia căpetenii de servicii, consilieri de stat sau membri ai cabinetului fără să dea socoteală nimănui, poate să participe în lanț la mitinguri electorale partizane fără să încerce să se gudure pe lîngă o mass-media ostilă, dimpotrivă, o înjură sistematic (și bine face). Nu are probleme cu ambasadorii străini. Are cu proprii ambasadori, de fapt ai rețelei globaliste care controlează departamentul de stat american. Pe care va trebui să-i mătrășească pînă la unul, dacă vrea liniște. Toți dușmanii lui Trump se regăsesc printre tartorii României. E de presupus că necesara operațiune de curățare a grajdurilor va aduce schimbări semnificative și în plan extern, în cazul României vorbim despre un stat vasal, dar cu un popor fundamental prietenos față de SUA, situație rară.

PNL a ales o barcă care se scufundă, imperialismul german cu mantie ueuropeistă. Cu o Merkel expirată și cu un partid merkelit rău, care pierde land după land. Contemporani cu un Macron bolnav de orgoliu, globalist pînă la os, ce se dorește împărat al imperiului federalizat UE, înaintea și în ciuda Germaniei, devenit aliat de conjunctură cu Trump, deși interesele lor pe termen lung sunt divegente. În România nu sunt aliați, Franța se crede, și este, suficient de influentă, diplomația franceză e globalistă, deci cu buzele înșurubate pe organul corporatist, Cioloș a sărit repede din baie pro-Werner, totuși situația este extrem de fluidă. Influența din România e negociabilă, iar încrederea lui Werner într-un sprijin dinspre tabăra lui Julien seamănă cu vînarea de vînt.

Agresivitatea lorbanist-werneristă nu poate ascunde teama pentru pierderea pozițiilor de forță ale Germaniei, care se află în plină retragere, nu în ultimul rînd economică.

PSD-ul, care părea desființat la sfîrșitul lui mai, pus pe roată de coaliția corporațiilor străine, a fost salvat de încă suficient de extinsa sa credibilitate în rîndul nației și de americanii lui Trump. Fac această afirmație fără să o pot dovedi altfel decît indirect, din observarea unor acțiuni sau absența unor acțiuni ostile de altădată. Globaliștii au greșit grav cînd Klemm s-a pozat cu Birchall. Au atras atenția asupra cîrdășiei entuziaste. Enough said, cum zice partenerul strategic cînd vrea să se dea mai misterios decît e.

PSD va fi egalul, nu, este egalul PNL, iar zbaterea penibilă a lorbanului și, după suficiente injecții cu steroizi în cap, cea a lentului neamț (pentru vreo 5 minute pe zi), în încercarea de demonizare a PSD, complet răsuflată azi, nu va rupe echilibrul restabilit. Echilibru care se va menține doar dacă PNL se desprinde de pe orbita germană, altfel PSD-ul mort de pînă mai ieri devine superman peste un an. Desprinderea a început, dar pînă și serviciile, adaptabile la extrem, au inerția lor. Se vor reorienta, desigur, n-am grijă.

Werner a devenit o potențial periculoasă liability (hei, mă dau cult, în traducere: a devenit o ghiulea de picior) pentru că e prea prost. Nu are flexibilitatea intelectuală necesară unor vremuri aflate într-o dinamică deosebită. E complet lipsit de charismă și detestat de moarte de către cei ce-l contestă. Nu lasă cale de mijloc, poate manevrat intenționat astfel pentru a stîrni mari tulburări aici, nu e imposibil. Alții, nu numai români, vor totuși liniște, nu răscoale sau război civil.

Viorica o fi tută, dar nu trezește ură și e unsă cu suficientă alifie de Bruxelles ca să alunece din situații în care sasul s-ar prinde ca musca de panglica lipicioasă.

Werner e pasabil, cînd cei mari se înțeleg. Werner ca jucărie controlată doar de o parte, el fiind absolut incapabil de autonomie inteligentă, devine un pericol.

Ce e mai convenabil, la o adică, nealegerea lui Werner sau debarcarea lui în condiții tulburi, mai tîrziu ? Pot să întreb, nu ?

P.S. Apropo, și electoratul pare un rău necesar. Ar trebui, poate, să ne însușim această imagine despre noi înșine. Înseamnă, totuși, că existăm.