Viorica e mai „neamț” ca Werner.

Viorica nu dă cu paltonul, nu e puturoasă, e suficient de îndîrjită, se ține de ce și-a propus, are rezistența necesară, își face, în general, lecțiile.

Werner e un obsedat limitat, rău și cu țîfne, distructiv haotic, fătălău sub papuc.

„Neamțul”, în imaginația populară, meșterește cu folos, metodic, constructiv, e muncitor și disciplinat, fără exuberanțe, deci fără extreme.
Ca Viorica, nu ca Werner.

Nu o văd martiră pentru o cauză, dar nici nu s-ar alege praful cu ea președinte. Ca cu Werner.

Viorica nu ne-ar băga în război cu ușurința și satisfacția bolnavă cu care ar face-o sasul.