al comuniștilor era mai puțin anticreștin decît Moș Crăciun al corporațiilor.
Era mutat spre Revelion și ar fi vrut să ascundă Crăciunul, ca și cum nu ar fi existat. Chestie care nu obliga pe nimeni să-l uite.

Moș Crăciun, o integrare a păgînismului în creștinism, a devenit frumos și memorabil pentru colindele creștine și căldura omenească a manifestărilor tradiționale asociate cu satul românesc. Cu gospodăria, cu casa și curtea, cu vatra.

Amalgamul corporatist actual nu are nimic de a face nici cu creștinismul, nici cu păstrarea unor tradiții locale. Se înlocuiește sărbătoarea creștină a Crăciunului cu kitschul hollywoodian, unul din ce în ce mai vulgar, mai stupid, agresiv.

Nu ne asaltează doar cu brînciul spre consumerismul cel mai obscen sau către bucuria artificială, forțată, de stradă cu beculețe. Ni se fură sufletul.

Apropo de stradă… În orașele babilonice, colindătorii vin cu cd playerul, nu i-ar primi nimeni în casă, de dubioși, iar oamenii, gospodarii de altădată, sunt îndemnați să iasă în piețe, în grămezi mari, depersonalizate, distracția, vai de mama ei, acolo cică ar fi, de parcă despre distracția asta de turmă ar fi vorba la Crăciun !

Moș Crăciunul actual e un obez nesimțit, virtualizabil, o caricatură tot mai ciudată chiar și după standardele hollywoodiene mai vechi. Bonomia i-a fost înlocuită cu un neastîmpăr psihotic. Văd că i-au luat și renii, cel puțin într-una din reclamele tîmpite, reni care ar trebui să se bucure că au primit astfel liber… liber să ce, să sărbătorească Crăciunul !? Recunoaștem aici trepanarea corporatistă deplină.

Concluzia ?
Un aranjament din crenguțe de brad amestecate cu orhidee sau cu orice altă nucă-n perete, într-un oraș mort, luminat a giorno, prin care se vîntură grămezi amorfe, bătînd pasul pe loc motorizat, în prag de atac de panică la ușa superbuticmallmarketului aferent, ținîndu-se de smartphone, cu care-și aranjează răgușeala de piață friguroasă unde se urlă rap-colinde sau locul în care să verse tone de bani pe distracții colectiviste, aranjament prins cu o panglică pe care să scrie… jos comunismul !

Păcat că nu-și respectă numele moșul Gerilă, cu un îngheț din ăla de să ne prindă precum o insectă în chihlimbar, pentru studiul generațiilor viitoare, posibil (să sperăm !) mai întregi la cap.