Statul român a fost cotropit.
Atacat din exterior cu mijloace nemilitare, slăbit și infiltrat din interior, ne aflăm acum în situația unei țări învinse și ocupate.
Statul, cît mai e, funcționează pentru ocupant, strict în serviciul lui.
Legile și constituția se respectă pe alese, se rescriu și se interpretează după cum bate vîntul comenzilor venite de la stăpînirea străină.
Conducerea politică aparentă e formată din quislingi mizerabili, cînd nu sunt direct alogeni lipsiți de orice fărîmă de loialitate față de România. Scriu aparentă pentru că rolul partidelor politice, parlamentului, guvernului și președintelui se rezumă la ștampilarea, pentru un simulacru de legitimitate, deciziilor luate de stăpînii străini, peste capetele românilor și împotriva intereselor națiunii române.
Avantajul ocupării fără război convențional, după un plan pus în aplicare cu sistem, constă în păstrarea forței represive a statului la cote foarte înalte, în vreme ce restul funcțiilor sunt alterate și modificate, nu pentru a servi cetățeanul, ci pentru a-l supune, descuraja, aliena.
Situația nu ar trebui să dureze la nesfîrșit, mai devreme sau mai tîrziu se va rupe un echilibru fundamental, va ceda un stîlp de rezistență, va exploda amestecul greșit, otrăvit, toxic în care am fost scufundați. Cu consecințele de rigoare. Pentru toți.
De preferat… mai devreme.
Vox clamantis in deserto, Cap’tain Corto…
Se va întîmpla. Lucrurile se mișcă, nu în ultiml rînd pentru că unii n-au stare. Drept pentru care vor fi plesniți peste ochi de propria îngîmfare nebună.