Mă uitam la un fel de reclamă de propagandă a unei corporații, nu mai țin minte care, șterg automat din cap informații de genul ăsta, plictisit fiind pînă și să-i înjur personalizat.

Erau acolo niște ploduri consemnate în case, împinse în față să ne mângîie cu îndemnul șezutului la neo-bulăul globalist.

O penibilitate, ca toate așa-zis reclamele din care de cele mai multe nu reții deloc pentru cine se fac, rostul lor principal fiind acela să se înscrie în corul adulatorilor distanțării sociale cu botniță.

Cum dau peste ele cînd privesc la Comedy Central, cam singurul canal la care mă mai uit cu oarece constanță, internetic și asta, că televizorul nu a mai fost deschis de cîteva săptămâni, discrepanța apare și mai accentuat.

Passons cu voioșie…

Ideea era alta. De unde și titlul.

Copiii selectați pentru figurația din reclamă aparțineau lumii lumpen corporatiștilor, această pseudo-clasă de șters pe jos cu ea, animalul de casă al noilor feudali. Se vedea din felul cum erau îmbrăcați, din decorul caselor unde erau filmați, din felul cum vorbeau, din atitudine. Niște favorizați, prin comparație cu bieții și tot mai numeroșii săraci lipiți pe care lăcomia ticăloasă a stăpînilor feudali îi produce pe bandă rulantă.

Favorizați, dar și îndoctrinați din fașă. Expuși pasiv și, iată, implicați activ, de foarte mici, în ritualurile prostești și nocive scornite de mașinăria tembelizant persuasivă inventată pentru ca stăpînii să poată conta pe un sprijin sigur atunci cînd descind și îi asupresc pe cei mulți.

Ieniceri.

Tratați după metoda popularizată prin mitul sectei asasinilor, sau una caldă, una rece, sau bățul și morcovul. Îi iei și îi mulezi după tiparul dorit. Le creezi dependență de confort și teamă de repercursiuni, dacă ezită în a îndeplini comanda. Dependența se induce irațional, prin îndoctrinare sistematică, automatizată. Nu excludem dependența chimică, mai subtilă, nu cea a drogurilor-ciocan cu care se face knock out turma generală.

Ienicerii nu sunt considerați mult peste animale. Doar rostul diferă. Nu e imposibil ca, asemenea predecesorilor istorici, să devină o clasă în sine, cu pretenții și autonomie. Posibil, dar improbabil. Stăpînii și-au rafinat metodele de selecție și control.

Ienicerii făceau parte din rîndurile popoarelor cotropite, țineau de altă credință inițial, erau salvați cu cinism prin convertirea la religia stăpînitorului, li se făcea un favor de care li se aducea aminte pe tot cursul existenței lor, prin însăși pecetea ocupației pe care o exercitau. Li se permitea și o ierarhie, tentația intrigii și aparența ascensiunii pentru cei mai neliniștiți, li se fluturau în fața ochilor atracția și strălucirea calpă a prestigiului adus prin atingerea rangului de Arafat fidel. Cum arunci osul haitei.

Nu puteau fi altfel decît cruzi, cinici, lipsiți de empatie, robotizați prin menire.

O invenție extrem de eficientă.

Diavolească.