Platforma Națională

Țara e cotropită de trădători al căror unic scop este distrugerea noastră ca națiune și ca indivizi!

Știu că e destul de riscant ceea ce voi dezvolta în continuare și că, într-o oarecare măsură, contrazice multe dintre ideile mele, dar pe moment nu văd nicio altă soluție de ieșire.

Constatarea de la care pornesc e una cât se poate de simplă: în acest moment, pe scena politică nu există nicio forță politică despre care să se poată măcar bănui că are ca scop ceva din agenda cetățeanului. Absolut toate forțele politice din Parlament sunt tributare unor interese oculte, sunt subordonate unor structuri având scopuri cel puțin dubioase. Ultimele evenimente legate de votarea Legii nr. 55 (a stării de alertă) sau a Legii Mengele, cea care ne transformă în simple obiecte de experiment ale unei dubioase autorități medicale, ar trebui să se constituie într-un duș rece pentru toți cei care au capul pe umeri. Nu vă mai iluzionați: ȚARA E COTROPITĂ DE TRĂDĂTORI AL CĂROR UNIC SCOP ESTE DISTRUGEREA NOASTRĂ CA NAȚIUNE ȘI CA INDIVIZI!

Constatăm o deteriorare exacerbată a agendei publice, o ruptură tot mai mare între popor și politicieni, ceea ce ne obligă să demarăm acțiuni menite a corecta actuala stare de fapt. Așadar ce e de făcut?

Întrucât ne confruntăm cu situația descrisă, consider că e nevoie să aruncăm în luptă o forță coerentă, națională, cu un program orientat strict către cetățean. E nevoie de o forță politică demnă și capabilă să preia de una singură guvernarea pentru a corecta ceea ce e de corectat la statul actual. Cum putem însă face asta?

Avem la ora actuală o seamă de partide legal înregistrate și care, încă de la înființare, și-au asumat o agendă națională. Principalele probleme ale acestor partide sunt:

– slaba reprezentare la nivel național;

– expunerea mediatică insignifiantă;

– necunoașterea de către marele public.

Toate aceste elemente le fac incapabile să facă față unei lupte politice serioase. Mai mult, resursa umană a acestor partide este, în mare măsură, una slabă, îmbătrânită și fără proiecte pe termen lung.

De-aici însă trebuie să începem construcția. Un prim pas concret care ar trebui făcut ar fi coalizarea tuturor acestor partide/organizații într-o platformă națională având principii clare și transparente. În acest fel, toți cei care gândesc românește pot căpăta o vizibilitate mult mai bună. De asemenea, publicul care așteaptă venirea unei asemenea forțe, va găsi mult mai ușor răspunsurile la întrebările pe care le are. Și, mai mult, astfel se va accesa o resursă umană proaspătă care de mult nu mai are reprezentativitate.

De-aceea mă adresez acum tuturor celor care au înființat partide, ONG-uri sau care au format structuri de orientare naționalistă să demareze discuțiile pentru înființarea unei Platforme Naționale. Avem nevoie de o construcție politică puternică pe care s-o aruncăm în lupta cu hidra anti-națională care, de trei decenii, a secătuit țara.

Principiile la care trebuie să adere partidele și organizațiile care se vor alătura Platformei sunt:

– Principiul autonomiei naționale – prin intermediul căruia se va refuza amestecul oricărei entități externe în treburile interne ale națiunii române;

– Principiul primatului interesului național – prin care se interzice orice acțiune care dăunează interesului național sau care ar avea ca efect avantajarea unei entități externe în raport cu statul român;

– Principiul primatului interesului cetățeanului român pe teritoriul național – prin intermediul căruia, pe teritoriul național, legea trebuie să avantajeze și să protejeze cetățenii români în fața oricărei entități externe;

– Principiul protecției internaționale a cetățeanului român – prin intermediul căruia se va interzice extrădarea din România(abrogarea alin 2 din Art. 19 al Constituției) și se va introduce obligația statului de a-și salva cetățenii aflați în imposibilitatea de a se întoarce în țară;

– Principiul autonomiei economice la nivel local și național – prin intermediul căruia statul trebuie să creeze cadrul necesar satisfacerii tuturor nevoilor de bază ale cetățenilor atât la nivel local, cât și la nivel național(o să detaliez acest principiu într-un alt articol);

– Principiul neutralității absolute a țării, conform căruia România nu va mai adera la nicio alianță politico-militară, singura îndatorire a armatei române fiind protecția teritoriului national

– Principiul protecției resurselor naționale – conform căruia se va interzice exploatarea resurselor naturale ale țării de către entități străine sau cu acționari străini;

– Principiul protecției normalității;

– Principiul protejării religiilor tradiționale – conform căruia absolut tuturor religiilor tradiționale li se oferă protecție în fața agresiunilor propagandistice

Sunt câteva principii suficiente de la care se poate porni pentru realizarea unei construcții solide. Știu că este târziu, dar e obligatorie o asemenea inițiativă în condițiile în care suntem agresați de o clasă politică trădătoare. Pentru eficiență propun realizarea unei structuri rețelare, fără o conducere centrală, și în care implicarea membrilor să fie permanentă. Un exemplu de bună practică ar fi ca aleșilor să li se interzică să se pronunțe asupra oricărei probleme pentru care nu au un mandat din partea membrilor organizației din care provin. Astfel, politica se va face activ, prin implicarea permanentă a tuturor membrilor platformei.

Aștept acțiuni concrete. Considerați aceasta este scânteia care aprinde focul resetării naționale. Acum, când întreg eșichierul politic e cucerit de trădători, e momentul marii răsturnări. Implicați-vă gândind strict prin prisma interesului propriu, al comunității din care faceți parte și al națiunii! Aveți puterea ieșirii din letargie?

Dan DIACONU

P.S. Aș vrea să elimin din start orice suspiciuni. Personal mă voi implica total în construcția Platformei, dar de rămas voi rămâne strict la nivel de simplu membru, căutând în același timp să fac în așa fel încât această „funcție” să fie cea mai importantă din Platformă.

2 comentarii

  1. Ei bine , chestia asta n-o pot pricepe neam si…cu scuzele d e rigoare , asi dorii s-o dezvoltati dumneata sau dl. Diaconu . ” Un exemplu de bună practică ar fi ca aleșilor să li se interzică să se pronunțe asupra oricărei probleme pentru care nu au un mandat din partea membrilor organizației din care provin. ” Asta se vrea a fi o gluma nesarata sau…pentru a nu fi considerat carcotas , o scapare din vedere a faptului ca , in orice organizatie formata din oameni nu din robotzi , oamenii { ai dracului oameni ! } au prostul obicei de incerca sa gandeasca cu minte a proprie si ca atare , sa-si exprime gandurile taman atunci cand nu trebuie . Cum crede dl. Diaconu ca va putea rezolva chestia asta la modul…cel putin elegant fara sa-l acuze careva d e nazism , de comunism sau de dictatura personala ? Mi am o chestie si ma rog d e iertare caci , nu vreau s a ma considere careva incapatanat : ” Personal mă voi implica total în construcția Platformei, dar de rămas voi rămâne strict la nivel de simplu membru, căutând în același timp să fac în așa fel încât această „funcție” să fie cea mai importantă din Platformă. ” Nu cred ca-i o buna practica in a incepe constructia , fie si-a unei ” platforme ” , printr-o minciuna sfruntata caci aici este vorba { PAREREA MEA FIRESTE } fie de o minciuna , fie de credinta ca , acei oameni carora le adresezi chemarea la ” constructie ” sant considerati din start sau prosti sau morti caci , doar mortii n-au ganduri d e marire . Doreste sa ramana ” strict la nivel de simplu membru ” … asta sa i-o spuna lu’ Mutu ala din Chiajna ca poate ala l-o crede ce-i spune !!! O saptamana cat mai buna iti doresc coane…incepand chiar de azi !

    1. Mă gîndesc că se referă la o adevărată descentralizare. Rezolvarea problemei la nivelul cel mai potrivit de către oamenii cei mai îndreptățiți. Pentru ca descentralizarea să nu devină autodestructivă nu e bine să interzici unei instituții, cum ar fi parlamentul național, să poată legifera anumite teme, dar îmi pare corect, bună practică cum se exprima autorul, să nu te arunci acolo unde problema e foarte delicată pînă nu verifici cu cei pe care îi reprezinți cît de mult îți lasă libertatea să decizi în numele lor în respectiva privință. Parlamentul deliberează, discută, și e necesar să facă asta, sunt însă teme pentru care funcția de reprezentare nu se poate exercita într-o libertate absolută. Dacă acceptăm rolul de cenzură al unei curți constituționale, îmi pare logic să ceri reprezentantului tău să vină și să-și întrebe alegătorii dacă și pînă unde poate accepta o inițiativă sau o modificare sau chiar legitimitatea dezbaterii temei respective. În zona asta jonglează soroșismul, transferă teme care nu țin de lege pentru a fi deformate prin reglementări legale care exced aria de cuprindere normală, transferă moralitatea sau biologicul sau credința în juridic, după care încep persecuția sub pretextul că acum au o lege care îi autorizează. Eu am mers mai departe decît Diaconu prin pasajul anterior, pentru că mi-a fost mai la îndemînă și mi s-a părut mai relevant să menționez o instituție a tuturor cetățenilor, dar principiul echilibrului dintre reprezentare și libertatea de a decide tu pentru cei pe care-i reprezinți rămîne valabil și la alte niveluri.

      Îl citesc cu atenție și îl cred că nu vrea funcția, puterea. Evident. nu o face el, o vor face alții, dar tocmai de asta o construcție solidă trebuie să funcționeze independent de om și eu îl cred că vrea să pună bazele unei construcții solide.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile cerute sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s