Bannon, Trump, securism și alte cheoaveșe

Nu ține narațiunea oficială în cazul acuzării lui Bannon și a celorlalți trei.

Mă refer atît la motivația acțiunii grupului de procurori cheoveșiști din New York, cît și la delimitarea organizată din jurul lui Trump și din cercurile simpatizanților de pe margine, cum ar fi și grecii mei de la The Duran, de exemplu.

Dacă e evident că niște șulfe nu-și fac niciodată meseria pentru că ar fi profesioniști și întotdeauna urmăresc realizarea unor scheme care nu au nimic de a face cu justiția, dacă, în plus, mai se și aruncă, cu un timing perfect, declarații bombastice de tipul „nici măcar un veteran de război mutilat nu poate scăpa de brațul ferm al legii”, atunci de ce am crede cu atîta grăbire acuzațiile ?

Acestea fiind spuse, nu exclud ca o ciudățenie precum această colectă populară internetică pentru construirea unei bucățele din zid să fi fost o lucrare cu bătaie lungă și cu deznodămînt așteptat.

Cîteva fapte. Bannon a fost (și de acolo nu pleci niciodată) aproape sigur ofițer de informații, probabil de la o agenție militară, după cum o sugerează cariera din marină. Conform spuselor lui, văzute de mine într-un interviu, ar fi fost prezent cînd a apărut ideea de promovare a unui președinte de tip Trump, idee care ar fi aparținut lui Jeff Sessions, cu ani înainte de lansarea candidaturii propriu-zise a lui Trump. Bannon l-ar fi întrebat pe Sessions de ce nu își asumă chiar el sarcina de a coagula o reacție conservatoare la părăduirea Americii sub neofiții troțkismului globalist (pleonasm, știu). Sessions ar fi răspuns că nu are calitățile necesare pentru rol. Cert e că, mai la vale, Bannon se implică în campania lui Trump, spre sfîrșit, dar cu succes, venind cu Cambridge Analytica în spate și în ajutor, iar Sessions ajunge procuror general. Trump, la rîndul lui, a afirmat în campanie, destul de clar pentru cine dorea să vadă, că se sprijină pe mulți militari nemulțumiți de calea pe care mergea America. Trump a încercat și încearcă să se înconjoare cu mulți militari (intră aici și cei din agențiile de informații, normal). Fără mare succes în eficiența reformei necesare, drenarea mlaștinii, cum i-a/au zis.

Între Bannon și Trump s-a produs o răcire, aparent, dar Bannon nu l-a atacat niciodată, din cîte știu eu, după ce a plecat din anturajul devenit de acum prezidențial. Eforturile sale de a coagula o internațională conservatoare, în special în Europa și cu accent în zona catolicismului, nu mi s-au părut foarte eficiente, dar era unul dintre foarte puținii care încerca să facă ceva.

Pe Sessions Trump nu l-a iertat, acuzîndu-l de non-combat. După ce l-a dat jos din funcția de procuror general, la cîțiva ani după se implică personal pentru ca Sessions să fie învins în cursa pentru senat din statul lui.

Teorii am. Una ar fi cea clasică, prezentă oriunde și oricînd, a facțiunilor. Alta ar fi cea a emancipării lui Trump de sub tutela unor oameni ai sistemului, mascați în conservatori anti-globaliști. Bănuiesc însă că lucrurile sunt mai complicate. Nu mă va convinge nimeni că unul ca Bannon, care a fost și „investment banker” nu înțelege riscurile unei operațiuni de adunare de fonduri pentru un… zid… care nici nu poate fi proprietate privată, presupunînd că poate primi autorizație de construire. Prea la vedere, ostentativ de… peste ochi. Ca o mișcare anti-Trump și contra celor susținute de Trump se leagă, dar nu văd ce avantaj aduce, repet, ostentativa naivitate a modului de operare. N-ai cum să legi o acuzație de fraudă de Trump. Nu are sens să te folosești de presupusa vinovăție a unui individ care nu mai face parte din anturajul lui Trump de peste 3 ani. Un individ care, aproape cu certitudine, știe și cum să administreze o firmă pentru operații acoperite și cunoaște dedesubturile financiare, dacă avea realmente intenția de fraudă. Aici doar că nu s-a bătut cu cărămida-n piept.

Vorba celor doi greci amintiți, ce, nu știa competentul Barr, actualul procuror general, de ancheta în curs ? Glonțul pare prea tocit înainte de a fi tras. În contextul Flynn, Stone, acuzați deveniți în timp victime persecutate, cheoaveșele de New York riscă mult. Nu că le-ar da mintea afară din casă. Singurul factor care acționează în favoarea unei acțiuni de imagine anti-Trump e durata scurtă pînă la alegeri. Dar cît poți specula în presa aservită pe marginea unei simple acuzații ?

Vom vedea. Părerea mea e că Bannon sau alții ca el, în caz că a sărit pîrleazul, au un rol de jucat în confruntarea reală cu globaliștii și că, dacă fac greșeli, înainte de a fi siguri că chiar suntem martorii unei greșeli descoperite de adversar pe fundalul unei lăcomii omenești, dar cam prea ca la carte, să mai așteptăm un pic.

 

4 comentarii

  1. O ipoteza….daca a avut loc o noua Yalta, ori Malta, unde constatindu-se inevitabilul colaps al sistemului bancar, s-a trasat harta „noii ordini mondiale”. Si daca la masa tratativelor au fost US, China, Rusia si din acest motiv s-a adoptat ca linie comuna de propaganda farsa covid ? Si daca in acest noua intelegere statele au fost reprezentate de cei ce detin controlul asupra complexelor militar industriale?

    Arunca o privire aici, https://www.unz.com/ishamir/enough-is-enough/ si aici https://www.lewrockwell.com/2020/05/yvonne-lorenzo/the-love-of-many-shall-wax-cold/ .

    1. „Directed history” seamănă cu psihoistoria lui Asimov din ciclul Fundația. Unde aveam un singur centru major de decizie politică, să nu uităm. Imaginația lui Asimov părea să prefere structuri clar definite ierarhic.

      Nu știu ce să zic. Dacă cele 3 entități statale chiar asta sunt, entități, și nu ceva comun cu trei fețe, toate trei controlate dintr-un singur punct, o astfel de ipoteză nu pare să reziste în fața inevitabilelor interese divergente. Nu împarți lumea la fel cum un oligopol împarte piața. Sau toate trei sunt conduse, de fapt, de elite produse după același tipar, în urma a sute de ani de infestare ideologică în plan cultural-educațional, care gîndesc la fel chiar fără să comunice/comploteze între ele. Elite care, într-un moment sau altul al istoriei, au reușit să preia integral frîiele puterii. Un triumf care ar semăna el însuși cu o directed history care și-a atins obiectivul (acela de a acapara puterea). Nu e imposibil, dar nici prea probabil. Și ne-ar duce, oricum, la o teorie de tip masonic. Teorii pe care nu le resping, dar nici nu le idealizez. Eu cred în continuare că viața și istoria nu sunt programabile.

Lasă un răspuns la Nume Anulează răspunsul

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s