Pe FB nu l-am înțeles niciodată. O ciudățenie stîngace, antipatică, o tentație submediocră, ulterior o ticăloșie proastă.

Twitterul ? Poate o fi fost util pentru corporatiști care n-au timp să se pișe și pentru inducerea unui reducționism sărăcăcios în gîndire. Seamănă cu stickie-urile pe care le lipesc gospodinele americane pe frigider ca să nu uite ce treburi are familia de îndeplinit. Nu l-am folosit niciodată.

Youtube ? S-a dovedit bun. Treptat a adunat o mare de canale interesante, a dezvoltat un mod de comunicare destul de bogat. Nu înlocuiește cartea, dar concurează cu blogul, filmul și documentarul clasic. Meritul revine creatorilor.

Dacă yt s-a pus pe cenzură, așa cum a venit comanda, asta e, trebuie abandonat. Nu e ușor pentru cei ce au muncit mult, care poate depind încă substanțial de venituri generate prin audiența pe care au cîștigat-o pe yt.

Pasul evident, duplicarea canalelor pe alte platforme. În definitiv, pot să vin să mă uit și pe yt, dacă nu devine insuportabil cu cenzura și atenționările troțkiste, dar viitorul, după cum l-a impus chiar google, nu e al mărunțișului cumulat prin reclame, ci al finanțării de tip patreon sau chiar mai direct, pentru a reduce interferența intermediarului.

Pentru comentatorii politici nici măcar nu e o opțiune, trebuie să migreze cît mai rapid, pentru a nu pierde material prețios și audiență.

Lovitura de stat din SUA a accelerat la maximum acest proces, de altfel necesar.

Ilustrez variante la youtube cu un episod din neobositul luptător Steve Bannon, cenzurat prostește pe youtube și care a devenit imediat încă și mai popular.

Youtube, pa, salut rumble & co !

Bannons WarRoom Ep 499: Freakout w/ John Fredericks and Rudy Giuliani