Maladia Facebook

Covideala, partea cu virusul, mutat și permutat, va trece. Sechelele cele mai grave nu se vor regăsi prin plămânii unora mai ghinioniști, nici prin buzunarele publice (pe care le umplem tot noi, ca proștii, plătind și taxe, și jumuliți prin inflație, și cu amenzi ecolotriste sau altfel progresiste) golite de tîlharii Big Pharma. Sechelele permanent incurabile se vor observa în mintea multora și, ca o consecință, în (di)forma pe care o va căpăta societatea.

Boala e mai veche, a fost sesizată mai demult, întîi prin simptome mai ușoare, prin dereglări tot mai perceptibile de comportament, prin plusul de stranietate care începea să cuprindă comunitățile afectate.

Dacă trebuie să poarte un nume, atunci să strîngem variantele cunoscute sub numele celei mai răspîndite și periculoase dintre ele, maladia Facebook.

O maladie transmisibilă, virală (termen cu care cei afectați se laudă, în dereglarea lor), dar de tipul unei hepatite C sau similar, care cronicizează și macină continuu.

Există unii care au imunitate naturală, alții o capătă, poate doar după o luptă grea cu gîndacul.

Mă număr printre norocoșii din prima categorie. Expus și eu, ca toată lumea, am respins virusul din prima secundă, antipatie toatală, senzație de greșit, de pe dos, sînt sigur că am mai scris desprea asta.

Ca un nemernic generos, m-am folosit de ea, făcînd pe bolnavul, și am băgat distorsiuni în matricea virusului. Fără mare efect, pînă am renunțat, pe de o parte, și pînă cînd virusul a suferit mutații urîte (de la ură), pe de altă parte, cenzurînd micuții anticorpi monoceva pe care nici eu, nici alții ca mine, nu am reușit să-i produc/producem în cantități suficiente.

Afectații din ziua de astăzi nu mai sesizează sporirea în gravitate a manifestărilor, se împacă aproape simbiotic cu cenzura de care aminteam, cu deraierile de la gîndirea logică, cu înverșunarea morbidă care li se pompează. Dacă n-ar fi virus, ai zice că e o dependență. Problema e că, la o dependență adevărată, poți să-ți induci, chimic, o stare de bine, fie și scump plătită. Pentru bolnavii de Facebook rămîne doar repetiția fără satisfacție programată în ei de carcalac. Și bolnavi și lipsiți de umor, aproape ca un muc ușor.

Ce e de făcut ? Întrebați-i pe Lenin & Troțki, cu care maladia are legături de sînge. Par morți ? Poate, deocamdată. Pe măsură ce maladia va deveni și mai ticăloasă, în virtualitatea impusă lumii nefericiților afectați cronic, cei doi le vor părea vii, buni, deștepți și cinstiți. Mai ceva decît piticul Fauci cocoțat pe muntele de Arafat.

Noi, ăștialalți, cu dezinfectarea, nu pentru că ne-am putea remolipsi, pentru că pute.

2 comentarii

  1. aproape off topic, vă propun o lectură, cartea Pseudopandemic New Normal Technocracy de Iain Davis Davis o găsiți in mail.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s