Am impresia că prin publicitatea pe care o fac rușii acestor discuții, care ar putea foarte bine rămîne secrete, încearcă să evite o catastrofă. Tot mai degeaba după cum se pare.
Apropo, România e pomenită de la începutul discursului lui Putin.
Globaliștii nu vor să înțeleagă crisparea rușilor în fața a ceea ce ei percep, pe bună dreptate de altfel, ca pe o amenințare majoră la adresa securității lor.
Iritarea rusă crește aproape de la zi la zi, iar de partea cealaltă se află un hău intelectual fără precedent. Cu care nu se poate discuta, ăsta e adevărul. Despre bună credință, ce să mai vorbim, gîndiți-vă ce specimene populează ambasadele occidentale, în caz că vă iluzionați. Peștii mari sunt și mai răi, vezi o Nuland.
Probabilitatea conflictului deschis crește rapid, mai ales dacă, de fapt niciun dacă, rușii au ajuns la concluzia că ar fi în avantajul lor să lovească înainte de a lăsa mlaștina ucraineană să se împută letal.
Pe măsură ce constată că nu primesc niciun răspuns rațional, credibil, vor intra în vria autoconvingerii că au dreptul moral să atace primii, ceea ce va reprezenta mereu o dilemă de nerezolvat. Cum se cred suficient de puternici, ezitarea va dispărea, iar hybrisul imperial se va instala cu siguranță.
Something has to give… și nu-i văd pe posedații îmbătați cu iluzia dominației planetare de pînă mai ieri cedînd, fie și pentru un compromis rezonabil.
La conu' Mişu 
… războiul fondator, războiul identitar, foame de eroi și morminte…
Putin si-a dorit de mic copil sa devina cekist , nu tractorist sau aviator cum dorea Volodea Dubinin . Nu , el si-a dorit sa fie cekist care sa faca fix ce-a facut Pavlik Morozof cu orice risc . Nu uita ca , la vremea cand era seful oficinei NKVD din Germania a stat de unul singur inarmat doar cu un pistol in fatza a sute d e germani ce doreau…sa intre in cladire si…aia n-au intrat ! P’un om dintr-asta nu-l poti face sa-i tremure izmenele de pe el si cu atat mai putin s a faca compromisuri cu cineva mai a les cand are in spatele sau o armata de kaghebisti ce conduc nu doar Rusia ci…macar jumatate din Europa . Daca Rusia si Putin vor vrea Ucraina crede cineva c-al va opri NATO sau Joe Biden ? Exista documente istorice de pe vremea cand nici Biden si nici NATO nu existau in care este stipulat foarte clar care-i treaba cu CNEZATUL KIEVEAN deci , daca vrea Putin nici n-are nevoie sa apeleze la tancuri chiar dac-or fi de butaforie . P.S. Coane , n-am avut sonor { deci n-am inteles nimic din ceea ce se-ntampla } si nici n-am reusit sa-l gasesc pe youtube . Fa-ti o pomana mai ales ca-i Postul Craciunului si , spune-mi si mie cum se numeste filmul !
Garda Albă, bazat pe romanul cu același nume al lui Mihail Bulgakov, regia Serghei Snezhkin
Importante erau versurile cîntecului… e vorba despre revoltă, predestinare, moarte, premoniție și asumarea destinului.
Prea plecate multumiri !
peromaneste™
Profilul lui Putin facut de H. D. Hartmann
https://www.bitchute.com/video/OwkDF9Kseu1f/
Crăciun fericit!
Crăciun fericit!
Există şi varianta sovietică, din 1976, „în cheie pro-bolşevică”. „Zilele Turbinilor”, aşa cum apare numele romanului lui Bulgakov, în 1924. Ulterior (1926?) apare piesa „Garda albă” în 4 acte, după roman. „Proteste vehemente”, Stalin intervine personal pentru roman şi piesă. Sesizase filonul patriotic, iar Bulgakov avusese grijă să evite „conflictul principal” (albi vs. roşii), concentrându-se pe Kievul natal unde apare conflictul dintre naţionaliştii ucraineni şi statul-marionetă întemeiat cu sprijin german şi având cadre militare ex-ţariste de o loialitate îndoielnică (hatmanul Skoropadski fuge cu un tren militar german, „extras” din palat prin substituirea cu un militar german „care s-a rănit la cap din greşeală, manevrând incorect arma” – uniformă germană, bandaj aproape complet peste faţă, vârsta si mustaţa substituiţilor, similare).
Varianta din 1976 este mai slabă calitativ, pe un buget clar mai mic, şi predomină scenele de interior. Dar, este titrată RO. Aici nu mai apare Nai-Turs „last man standing” cu mitraliera, ci comandantul regimentului/şcolii de iuncheri „Aleksandrovka” (după ţarul care-l învinsese pe Napoleon). În varianta din 2012 este cel cu mustaţă, care era cât pe ce să fie arestat de către subordonaţi în faţa iuncherilor, după ce ceruse „dizolvarea regimentului, în urma unor evenimente decisive şi tragice” – abia mai apoi dă explicaţiile complete, „hatmanul a fugit ca ultima canalie şi laş cu un tren militar german, la fel şi generalul ******, nu mai are cine ne comanda, nu mai avem pentru ce lupta, fugiţi că altfel vă vor omorî ca pe câini; nu mai este timp, maxim trei ore”. (germanii evacuau, era după Armistiţiul din 11 noiembrie 1918, deja început de decembrie). Dar „în 2012” se numea Malîşev, iar în 1976 Turbin (fratele mai mare al aceluiaşi iuncher Nikolai Turbin care rămâne lângă el, si al doctorului Aleksandr Turbin). Şi scena cu mitraliera nu este în stradă, ci de la o fereastră care dădea către curtea interioară a şcolii militare.
partea întâi (1976)
(celelalte două apar cu search în bara Dailymotion cu Zilele Turbinilor)
Este faimoasa scenă în care colonelul Nai-Turs comanda cam ultima rezistenţă organizată în faţa „petliuriştilor” care asediau Kievul. – de la 3:28:34
Află chiar atunci despre iminenta încercuire, despre fuga comandanţilor şi lipsa oricăror posibile întăriri. Ia decizia „demobilizării” iuncherilor (elevi-ofiţeri), cărora le spune să se piardă prin oraş, şi să-şi rupă actele şi însemnele de pe uniforme. Iuncherul care rămâne cu el va supravieţui şi va duce vestea familiei, precum şi pistolul Colt 1911 (! Imperiul Rus era aliat cu SUA) al lui Nai-Turs. Pe care-l va şi identifica la morgă. „Drujina” (detaşamentul ad-hoc) fusese cerut chiar de Nai-Turs, care va cere „pentru 200 de iuncheri” o echipare corespunzătoare (haine groase de iarnă, cizme din pâslă), recurgând la acelaşi Colt, pe care-l scoate în biroul unui general care se codea să semneze „cererea”. Se ocupă de instruirea lor minimală (1:05:25) , care va fi de ajutor (un alt ofiţer bombănise „ăştia nu ştiu nici cum se ţine o puşcă”).
Petliuriştii erau coordonaţi de „noua armată poloneză” (la rândul ei sponsorizată de Antanta, mai ales de Franţa şi Anglia), după sprijinul iniţial german (pentru proclamarea Republicii populare Ucrainiene). – de la 3:12:22
La rândul lor, acţionau şi bolşevicii. Care sabotează cele patru autoblindate care ar mai fi putut face ceva („zahăr în rezervoare”, înscenarea unui caz de trădare urmat de împuşcarea celui acuzat pe nedrept – chiar de către infiltratul-credibil; pentru inducerii psihozei, neîncrederii). – de la 2:12:20, 2:58:40 şi 3:04:53
Fază tare: un impostor bolşevic (sau nebun?) se dă c-ar fi „Petliura însuşi”. Apare la tribună, unde vorbeşte dezlânat. Un oficial ucrainean se duce la colonelul de cavalerie (exact cel care se luptase cu Nai-Turs) şi-l întreabă dacă… ştie „cine-i domnul acela care vorbeşte?”. Ăla se uită bine, apoi răspunde: „Cineva… care vorbeşte foarte prost ucraineana” (îl „remarcase”, deja, de la început). Oficialul: „A, deci nu este (Petliura) cel adevărat”. Apoi, scurt, colonelul către aghiotantul său, cel cu ceafa groasă: „Taie-l (pe impostor)”. Ăla încalecă, se apropie cu sabia scoasa de tribună şi-i despică capul. Urlete în mulţime („nu ştiau tot”). De la un balcon niste agitatori bolşevici strigă şi aruncă manifeste. Colonelul scoate Mauserul şi trage spre balcon. – de la 5:09:15
Serial TV cu 8 episoade, ecranizarea romanului lui Mihail Bulgakov, peste şase ore – https://www.youtube.com/watch?v=4iNY82OT4tg
Foarte interesant.
Am să-l caut și pe torente, link-ul de la tine ar fi fost nemaipomenit dacă aveau măcar o subtitrare automată. Păcat. E și de calitate excelentă, vizual și audio.
Bulgakov menţionează în roman că „au fugit toţi la Petliura”, semnalând discret („epoca”, deh…) care era tabăra cu sprijin popular mai mare (relatarea unui ofiţer care trecuse printr-un sat aproape pustiu, „fără flăcăi”). Dar Ucraina însăşi era/este un proiect antislav şi antiortodox, „:catolicizant”, iar petliuriştii „nu vorbeau şi în numele ruşilor pe de acolo”. Se văd „galiţienii”, petliuriştii în uniforme bleumarin şi cu un fel de căciulă-turban, având puşti Steyr sau Mauser (nu ruseşti, Mosin-Nagant), provenind din fostele trupe austro-ungare „ucrainiene” din Galiţia („Bucovina plus ceva”). Cam puţini ortodocşi pe-acolo, mai mult „greco”-catolici şi… „alţii” (da’… destui). „Ucraina hatmanului” era aliata Germaniei, după cum însăşi menţionează, dar… alianţa nu mai avea substanţă. Bolşevicul infiltrat la autoblindate îi impută „trădătorului” cu nume polonez că în doi ani a depus patru jurăminte („faţă de Împăratul Nikolai II, faţă de ‘noua Rusie’ a lui Kerenski, faţă de ‘Ucraina hatmanului’, iar acum [te pregăteşti să depui jurământ[ şi faţă de Petliura?”). Infiltratul apare şi în balconul de la scena cu „falsul Petliura”, coordonând agitatorii (şi-a ras mustaţa – cel cu căciulă gri de astrahan, actorul este chiar fiul celebrului regizor Bodnarciuk). Vizavi de biserică, în piaţă, se vede statuia ecvestră cu buzdugan „care arată spre… nord-est” a lui Bohdan Hmelniţki (??? „filmările s-au facut în Rusia”).
Filmul din 2012 parcă prevestea conflictul din 2013-2014, este interzis la difuzare ca „antiucrainian” (de regimul de dinainte de Maidan!).
Aici se poate pune subtitrare, dar nu prea este fidelă (succesiunea celor opt episoade, în bara laterală):
L-am văzut. Pe tot ! De pe tubi tv, fără bani, doar cu ip de America, deci e nevoie de un vpn.
Subtitrarea în engleză… nu grozavă, mai ales pasajele care reproduceau din textul lui Bulgakov. Se înțelegea ce și cum, nu redau atmosfera și anumite subtilități pe care le vedeam la subtitrări românești meseriașe.
Ce să zic… destul de bun. Puțin cehovian pe alocuri, puțin într-o notă ușoară alteori.
Prinde zăpăcela vremurilor și construiește cîteva personaje interesante (dar nu cei 2, cei mai principali dintre protagoniști, ca să zic așa, apropo de ce etnie sunt, hi, hi !?).
Are cîteva bijuterii strecurate, zic totuși că putea fi făcut mai bine, poate cu libertăți de realizare mai mari, dacă se dorea mai mult de o ilustrare a cărții.
Mi-a plăcut o scenă, de o ironie, cred, devastatoare, cînd nemții jefuiau metodic și aide-du-camps-ul (mișto personaj!) le atrage atenția asupra a 3 tablouri care le scăpaseră). Poate fi interpretată în mai multe feluri, toate ucigătoare pentru nemți și ucraineni.
Rușii locului nu ies bine dpv organizatoric, caracterul lasă de dorit, deschiderea față de străini e mare (nemți, francezi), convingerile politice slabe și tranzacționabile, competența, cînd e, apreciată înt-un mod ineficient. Singura chestie care transpare dominant, conștiința superiorității de civilizație, deși nu fac nimic ca să o apere pînă nu sunt împinși în situații extreme.
Surprinde bine confuzia mentală dictată de distrugerea unor repere.
Foarte bună scena de la final cu bolșevicii care trag în statuia sfîntului, dar mai ales reacția lui Tubin cînd trag înspre el, de fap spre crucea de lîngă el, rîsul schițat, de milă pentru cei orbi din vale. Foarte reușită din toate punctele de vedere.
Agentul bolșevic e bine făcut, cu toată partea caricaturală, seamănă și cred că s-au și inspirat cu/din actorul spîn din Californication și It s like, you know – parcă Evan Handler. Interesant tupeul strident și fascinația pe care sadismul și disprețul său o provoacă în jur.
Ucraineni sunt pur și simplu masacrați imagistic, fără loc de bună ziua, ceea ce, strategic vorbind, nu știu dacă e bine, poate doar dacă rușii ar fi dispuși să separe apele (ortodocși față de ceilalți) acolo, ceea ce nu-mi prea pare.
A, cel mai mișto personaj, după mine, e servitoarea, Ana, toți gravitează în jurul ei, și, cu cît mai simplă, cu atît mai indispensabilă și de menajat/protejat. Filmul spune acolo mai mult decît cred că își dau seama, cumva într-o continuitate de linie în literatura rusă, că nu știu să stabilească rolurile în ierarhii, o abordare/realitate cumva umană, dar, iarăși, perfect ineficientă într-o competiție. Apreciez, dar observ și eficiența ticăloșiei reci (nemțești, tătărești, care o fi).
Umanitatea nu piere, se autoîntreține, ar fi mesajul principal, îmblînzește, deschide ochii (bună scena cu împușcatul felinarelor), doar că e teribil de fragilă.
Mesajul nu e naționalist, ori ar fi trebuit, măcar în doze mici. Așa prea e indirect, cu mantinelă, cum că rușii nu au nimic de dovedit/demonstrat. Și așa rușii sunt aroganți (imperial), li se hrănește sentimentul de superioritate cam mult și sigur mult în detrimentul (auto)disciplinei.
„Cei doi” par a fi doctorul Turbin (Konstantin Khabenski), şi colonelul petliurist Kozîr-Lesko (Serghei Garmaş). Antagonici, primul îl împuşcă pe al doilea şi scapă miraculos. La Khabenski nu reiese clar dar Wikipedia îl plasează în categoria „Jewish male actors” (peste 5 ani, 2017, îl va interpreta pe Troţki, în seria cu acelasi nume). Născut la Leningrad, în familie de intelectuali. Garmaş provine dintr-o familie de oameni simpli, din Kherson, RSS Ucraineană (probabil ştia nativ ucraineana, pentru rol) Se mai interpune Nai-Turs, dar „episodic”. În final avem iar doi, Turbin/Khabenski şi agentul bolşevic Şpolianski (Fiodor Bondarciuk, ucrainean, fiul faimosului regizor B.). Şpolianski „acum-ofiţer roşu, oficial” îi da replica la plecare: „Îţi las două daruri – viaţa, şi femeia mea” („aprecia” uciderea lui Kozîr-Lesko şi se convinsese de legătura reală dintre Turbin şi fosta amantă), adăugând ceva gen „vei… avea de tras, cu amândouă”.
Filmările, oficial „s-au făcut ‘numai’ în Rusia” dar apar multe detalii la catedrala din Kiev, unde auzim „carrilon-ul” de clopote (mecanic, variabil, în film se arată manevrarea manuală „în transă robotică”). Filmarea nu se putea face „altfel” decât cu drone sau CGI („pe calculator”). Catedrala fusese periodic şi „greco”-catolică, poate de-aia Kozîr-Lesko îi zice lui Galenba („ceafă groasă”), „Nu, nu intru şi nici tu nu intra” (după ce pusese la cale „sanctificarea ca erou” a analfabetului pe care vrusese să-l îndrume în viaţă „ca pe propriul fiu”).
Autoblindatul este o replică funcţională, „special pentru filmare” (Garford-Putilov 1914). M-am uitat la nişte desene pe net, diferenţă de minus un nit la desen, la şirul de deasupra uşii laterale. 😉 Probabil desenul era greşit. Celelalte autoblindate din fundal, or fi fost aduse sau CGI sau decor.
Banarea serialului în Ucraina are loc în 2014, post-Maidan (greşisem anterior, nu fusese în 2012).
Ana, da, mult mai naturală, chiar şi când găteşte, contrariată… pisica (criză-criză, deh).
„Clopotele de la Kiev” sunt o adăugire recentă, la 1918 erau doar cele clasice.
https://m.day.kyiv.ua/en/article/culture/bronze-phoenix-or-second-coming-ukrainian-bells
E posibil să înceapă din Kazahstan, https://www.nytimes.com/2022/01/04/world/europe/kazakhstan-emergency-protests-fuel.html și https://www.bitchute.com/video/oro6IN1CPpeQ/ .